Coloana Infinitului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Coloana Infinitului

Coloana Infinitului este o sculptură a lui Constantin Brâncuşi. A fost inaugurată la Târgu Jiu pe data de 27 octombrie 1938. Are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli octoedrici, pe care Brâncuşi îi numea mărgele, având la capele de jos şi de sus câte o jumătate de modul.

Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea ei originală a fost Coloana recunoştinţei fără sfârşit şi a fost dedicată soldaţilor români din Primul război mondial căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului.

Cu toate acestea, proiectul este mai vechi. Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar fi existat trunchiuri şi bârne, coloane truncheate de lemn, prima versiune expusă a unei coloane, intitulată "Proiect arhitectural", datează din 1918, pentru ca în 1933, în expoziţia sa personală de la New York, să fie prezentată o Coloană fără sfârşit, pe care Brâncuşi o denumea şi "proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească".

Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937 la uzinele din Petroşeni.

Elementele componente ale coloanei sunt următoarele:

Nucleul metalic din ţeavă pătrată cu latura de 42 cm, asamplat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93 m, 10 m şi 9,4 m

Fundaţia din beton, care ajunge la adâncimea de 5m, cu o formaă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5 , orientată în jos.

"Mărgelele" (cum le numea Brâncuşi) din fontă, "înşirate" pe nucleu, în număr de 17:

Un semielement de bază, cu înălţimea de 136 cm;
15 moduli octoedrici, cu înălţimea de 180 cm fiecare;
Un semielement la vârf cu înălţimea de 90 cm.

Alămirea Coloanei s-a făcut la faţa locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Greutatea totală a Coloanei (nucleu + "mărgele") este de 29.173 kg.

Comanditara lucrării a fost Aretia Tătărescu (prin Societatea "Liga Naţională a Femeilor Gorjene"), care i-a acordat lui Brâncuşi deplina libertate de acţiune şi l-a ajutat să obţină sprijinul financiar necesar.

În anii '50, guvernul comunist român a plănuit să demoleze coloana, considerând sculptura lui Brâncuşi ca pe un exemplu de sculptură burgheză. Cu toate acestea, planul n-a fost dus niciodată la îndeplinire.

Între anii 1998 şi 2000, Coloana infinitului a fost restaurată print intermediul unei colaborări dintre Guvernul României, Fondul Mondial al Monumentelor, Banca Mondială şi alte grupuri româneşti şi internaţionale.

La Madrid, sculptorul Santiago Calatrava a ridicat un obelisc, executat din oţel şi bronz, cu înălţimea de 120 m, amplasat în Plaza de Castilla, între turnurile "Puerta Europa". Santiago Calatrava a recunoscut că s-a inspirat din lucrarea "Coloana Infinitului" de la Târgu Jiu a celebrului sculptor român Constantin Brancuşi. [1]