Comitatul de Jaffa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comitatul de Jaffa a fost creat ca urmare a cuceririi oraşului Jaffa în februarie 1099 de către cruciaţii sub comanda lui Godefroy de Bouillon. Oraşul, de curând fortificat, şi teritoriul înconjurător este acordat în 1106, de către Baudouin I de Boulogne, rege de Ierusalim cu titlul de conte şi vasal al regelui de Ierusalim lui Hugues II, conte du Puiset. În 1135 comitatul a fost confiscat de Folque V cel Tânăr, conte d'Anjou, rege de Ierusalim, în urma acuzaţiei formale că ar avea legături sentimentale cu regina, adusă lui Hugues II du Puiset, conte de Jaffa, în fapt este una din confiscările de seniorii ca urmare a răscoalei baronilor din regat împotriva suzeranului lor.

În urma cuceririi oraşului Ascalon în august 1153 titlul de conte de Jaffa şi Ascalon a fost purtat de diverşi membri ai familiei regale de Ierusalim cu întreruperi, una dintre acestea fiind cauzată de pierderea oraşului în favoarea ayyubizilor în urma bătăliei de la Hattin din 1187.

Cruciada a III-a, condusă de Richard Inimă de Leu, regele Angliei, readuce sub control Jaffa şi Ascalon în 1191, comitatul revenind la statutul iniţial de fief al regilor Ierusalimului până în 1245 când este acordat lui Jean d'Ibelin, senior de Ramlah ca favor dat de Isabela de Champagne, regenta Regatului de Ierusalim, bailului său Balian d'Ibelin, senior de Beirut.

În 1268 sultanul mameluc Bairbas I asediază şi cucereşte Jaffa desfiinţând definitiv domeniul comitatului însă titlul de conte de Jaffa şi Ascalon rămâne şi este transmis ereditar până la mijlocul secolului al XV-lea când este dat, în 1442, lui Georgio Contarini dallo Zaffo (sau di Giaffa) în urma unor servicii aduse reginei Ciprului Caterina Cornaro. Ultimul conte de Jaffa a fost Giorgio II Contarini vieţuitor pe la sfârşitul veacului al XVI.