Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Comitetul Central, abreviat în rusă ca ЦК, "ŢK", a fost cel mai înalt corp de conducere al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS). Numele complet era: Центра́льный Комите́т Коммунисти́ческой Па́ртии Сове́тского Сою́за = ЦК КПСС – Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Conform statutului, Comitetul Central conducea toate activităţile Partidului şi Guvernului între Congresele Partidului Comunist al Uniunii Sovietice prin Politburo – Biroul Politic ales dintre membrii CC-ului şi răspunzători în faţa CC-ului. Membrii Comitetului Central erau aleşi o dată la cinci ani de către Congresul Partidului.
În cea mai mare parte a existenţei lui, puterea Comitetului Central a fost limitată de lipsa de regularitate a întâlnirilor şi de numărul prea mare de membri, adevărata putere aflându-se în mâinile celor din Politburo. Comitetul Central era folosit pentru legitimarea acţiunilor Politburoului şi pentru a da o aură de consens deciziilor acestui birou politic. CC-ul se întâlnea numai odată sau de două ori pe an, cu sesiuni care durau una sau două zile. Plenare speciale erau convocate în ajunul evenimentelor importante precum erau un nou plan pe termen lung sau alegerea unui nou Secretar General. Alegerile erau de asemnea de faţadă, membrii fiind aleşi de mai multă vreme de către conducători.
Din 1917 până în 1934, Comitetul Central a funcţionat ca un Parlament. Dar opoziţia neaşteptată faţă de Stalin a dus la o masivă epurare a acestui organ de conducere între congresele al 17-lea şi al 18-lea între anii 1934 – 1939. Până la moartea lui Stalin, rolul CC-ului a fost practic inexistent. După moartea dictatorului, a urmat o perioadă de conducere colectivă care a revitalizat Comitetul Central, până când s-a ajuns din nou la situaţia de mai înainte, de faţadă. CC al PCUS a jucat un rol important în cariera lui Nikita Hruşciov. În 1957, CC-ul a invalidat o propunere a Prezidiului (Politburoului) de înlocuire a lui Hruşciov din funcţia de lider al partidului. Hruşciov, cu ajutorul Mareşalului Jukov, a câştigat sprijinul CC-ului în lupta cu ceea ce a fost numit grupul antipartinic. Şapte ani mai târziu, pe 14 octombrie 1964, tot Comitetul Central a fost cel care a pus capăt carierei politice a lui Hruşciov. Comitetul Central a luat o decizie, care a marcat un moment de referinţă, în martie 1985, când l-a ales pe reformistul Mihail Gorbaciov în funcţia de Secretar General cu o majoritate de doar un vot faţă de candidatul conservator Victor Grişin.
După încercarea eşuată de lovitură de stat din august 1991, Partidul Comunist şi Comitetul lui Central au fost dizolvate.
Vezi de asemenea: Organizarea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
