Constantin Galeriu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol din seria Creştinism se referă la Ortodoxie.
 |
|
Mărturisirea de credinţă (crezul) Simboluri
Sfinţi
Biografii
Cultură şi artă
|
Constantin Galeriu (* 21 noiembrie 1918 - † 10 august 2003, Bucureşti) a fost unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei române, preot şi profesor de teologie.
[modifică] Date biografice
S-a născut la 21 noiembrie 1918, în satul Răcătău–Răzeşi, comuna Răcătău, judetul Bacău, în familia unor ţărani. Urmează şcoala primară în comuna natală, seminarul teologic "Sf. Gheorghe" din Roman (1930-1938), Facultatea de Teologie din Bucureşti (1942), doctorand la Institutul de Teologie Universitar (1960), doctor în teologie (1973). Între anii 1943 - 1947 este preot în satul Podul Văleni – Judeţul Prahova, apoi preot la Parohia "Sf. Vasile" din Ploieşti (1947-1973), transferat ca "spiritual" la Institutul Teologic Universitar"", Bucureşti (1973-1974); lector (1974-1977) şi profesor titular (1977-1991) la acelaşi institut. Din 1992 este profesor consultant şi conducător de doctorat la Universitatea Bucureşti. De la 1 ianuarie 1990 este numit vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Din 1974 este preot paroh al bisericii Sfântul Silvestru din Bucureşti. Din cauza convingerilor sale religioase şi umanitare, a fost întemniţat de mai multe ori în anii 1950 şi 1952-1953.
[modifică] Opera
- Iubirea dumnezeiască şi judecata din urmă - 1959
- Mitropolitul Filaret al Moscovei ca teolog - 1960
- Rabindranath Tagore, poet şi filosof indian - 1961
- Mahatma Gandi – spiritualitatea creştină şi problemele vremii - 1962
- Sensul creştin al pocăinţei - 1967
- Jertfă şi răscumpărare - teză de doctorat - 1973
- Problemele actuale în religiile creştine - 1975
- Chipul Mântuitorului Iisus Hristos în gândirea lui Mihai Eminescu - 1991
