Constituţia din Aprilie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Polonia: Constituţia din aprilie (În poloneză Ustawa konstytucyjna 23 IV 1935) a fost legea constituţională aprobată prin votul Sejmului polonez la23 Aprilie 1935. A fost acceptată prin nerespectarea Constituţiei din martie 1921 şi a regulamentelor parlamentului, fiind astfel pusă la îndoială de către Sanacja.
Se crede că această constituţie a fost elaborată după sugestiile lui Józef Piłsudski, care era văzut drept următorul preşedinte al Poloniei. Totuşi Piłsudski a murit puţin după adoptarea constituţiei şi preşedenţia a fost luată de Ignacy Mościcki.
Actul introducea ideea că statul este un bun comun tuturor cetăţenilor. De asemenea, limita puterea Sejm-ului şi a Senatului, în acelaşi timp întărind autoritatea preşedintelui Poloniei. Preşedintele era responsabil de alegerea membrilor guvernului, care la rândul său era responsabil în faţa parlamentului. Preşedintele avea dreptul de a destitui parlamentul înainte de încheierea mandatului, de a numi o treime din senatori, era şeful suprem al armatei poloneze şi inspectorul general al forţelor armate. Acesta avea dreptul de a emite decrete şi vetouri asupra actelor Sejm-ului care nu erau constructive.
Printre cele mai cunoscute trăsături ale noii constituţii se afla dreptul preşedintelui de a-şi numi succesorul în caz de război. Acest lucru a fost folosit ca bază legală pentru existenţa Guvernului polonez în exil în timpul şi după Al Doilea Război Mondial. Constituţia a fost oficial abolită în 1944 de către autorităţile comuniste ale Poloniei susţinute de Uniunea Sovietică care au readus ţara la Constituţia din Martie şi au introdus multe legi bazate pe sistemul stalinist.
[modifică] Vezi şi
- Constituţia din mai 1791
- Constituţia din martie 1921
- Constituţia poloneză din 1952
- Constituţia Poloniei 1997
