Dinamită
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dinamita este un explosiv care este produs pentru prima oară în localitatea Krümmel lângă Hamburg în anul 1866 de către chimistul şi cercetătorul suedez Alfred Nobel, fiind patentat în octombrie 1867.
Dinamita constă din 3 părţi nitroglicerină aceasta este de fapt substanţa care provoacă explozia şi o parte pământ de Kieselgur (diatomit, un oxid de siliciu poros alcătuit din scoicile diatomeelor) la care se adaugă ca stabilizator chimic în cantităţi mici carbonat de sodiu.
Amestecul cu nitroglicerina a fost făcut cu scopul reducerii explozibilităţii extreme a nitroglicerinei care poate exploada la cele mai mici ciocniri, sau scuturături.
Descoperirea lui Nobel demonstrează că dinamita depăşeşte cu mult puterea de explozie a prafului de puşcă.
Dinamita este mai uşor de transportat ca şi nitroglicerina având o putere de explozie considerabilă, aceasta a determinat utilizarea ei în industria minieră, construirea drumurilor şi tunelelor prin munţi.
La descoperirea dinamitei Nobel nu s-a gândit că va fi utilizată şi în război.
In ultimii decenii dinamita a fost înlocuită cu nitratul de amoniu care este mai ieftină de produs şi are o siguranţă mai mare la manipulare având aceeaşi putere de explozie ca dinamita.
