Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ernest Gellner discută în cartea sa "Condiţiile libertăţii. Societatea civilă şi duşmanii ei", mai precis în capitolul "Ferguson", supoziţia lui Ferguson conform căreia monopolul forţei coercitive poate fi deţinut în mod irevocabil şi ostentativ de un grup de persoane sau de o categorie socială. Elementul care ar genera o asemenea situaţie este diviziunea socială a muncii, specializarea excesivă, separarea funcţiilor militare de cele de producţie (de exemplu), pun în mâna primelor monopolul forţei în detrimentul celor din urmă.

[modifică] Poziţia lui Ferguson

Opinia lui Ferguson este că separarea meseriilor într-o societate poate priva un popor de propria lui siguranţă. Ferguson precizează că diviziunea muncii are consecinţe mult mai grave pe plan socio-politic decât pe plan economic; "problema nu este separarea breslei cizmarilor de breasla croitorilor ci atunci cand oamenii de arme se separă de cei civili"¹. Pericolul ingrijorării lui apare atunci când cei care se ocupă de aparare, cei care deţin mijloacele de a exercita violenta se separă de cei care se ocupă de producţie sau comerţ. Primii dintre ei devin astfel o castă închisă ce deţine monopolul forţei gata oricând s-o exercite în detrimentul celor orientaţi spre alte activităţi, (“outsider-lor” castei lor). Aşadar, ameninţarea vine din partea “specialiştilor” din domenii (de importanţă vitală pentru întrega societate) care pot lua decizii după bunul plac in numele “nespecialiştilor”.

[modifică] Poziţia lui Gellner

Gellner in schimb, afirma că Ferguson intuia un pericol care nu s-a materializat sau cel putin nu in forma pe care o prevăzuse. Gellner expune 5 motive pentru care temerile lui Fergunson nu s-au adeverit, cel puţin în ceea ce priveste ţările din nord-vestul Europei.

[modifică] Creşterea perpetuă a mijloacelor de producţie

Primul dintre ele este creşterea perpetuă şi exponenţială- revoluţia industrială şi ştiinţifică au asigurat Europei sec XVIII o sursă inepuizabilă de inovaţie şi creştere aproape infinită a forţelor de producţie. Un astfel de sistem social şi-ar fi putut cumpăra salvarea de orice ameninţare internă sau externă.

[modifică] Superioritatea societaţii civile a zilelor noastre

Un alt motiv este faptul că societatea civilă şi-a demonstrat superioritatea economică şi chiar militară faţă de organismele politice oficiale. Sistemul multistatal a facut ca superioritatea economică sau militară a unei societaţi să le oblige şi pe celelalte să o urmeze.

Urmatoarele argumente cu care Gellner neagă pericolul diviziunii sociale a muncii in Europa de nord-vest, pot fi argumente generice(nu se aplică doar situaţional) care resping teza lui Ferguson, printr-o comparaţie a societatii tradiţionale cu cea contemporană.

[modifică] Producţia o cale mai sigură spre prosperitate

Un argument important este ideea că în societaţile zilelor noastre spre deosebire de societaţile antice producţia devine o cale mai sigură spre prosperitate decât dominaţia. Dacă în trecut, cel care deţinea puterea politică dobândeşte şi bună-starea ca o consecinţă; în societaţile industriale cea mai bună cale să caştigi bani este sa îi produci. Activitatea economică, schimburile de producţie, comerţul au devenit mai profitabile decât activitatea politică, care produce într-o mai mică masură bunuri de larg consum. În plus cei care deţin puterea nu o pot deţine în mod absolut, sunt vulnerabili la schimbările politice, la diferite legi(care îngrădesc dorinţa lor de dominaţie); pe când cei care produc vor avea mereu proprietaţile protejate de lege.

[modifică] Mobilitatea profesională

Un alt argument a lui Gellner este ca diviziunea muncii care apare in societatea zilelor noastre într-o altă formă decât anunţa Ferguson. În cadrul social există ocupaţii distincte şi separate dar mai presus de acest lucru există o educaţie generală ce pregateşte individul pentru toate specializările(educaţie mai importantă decât pregatirea specifică). Tocmai de aceea se poate vorbi în societatea noastră de mobilitate profesională². În consecinţă, separarea activităţilor nu trebuie neaparat să genereze o castă sau o clasă sociala distinctă, ci pregateşte oamenii pentru o profesie şi nimic mai mult. Este vorba deci de creerea profesiilor(care conform mobilitaţii profesionale se pot substitui) şi nu a organizaţiilor închise.

[modifică] Autoguvernarea politică

Un alt fapt imporant care atesta faptul că diviziunea muncii nu poate avea efecte negative în societatea zilelor noastre este ideea autoguvernării politice. Pentru ca fiecare individ are conştiinţa propriei sale evaluari, judecaţi, alegeri; virtutea nu mai este doar datoria omului de stat, ci devine practicată în mod liber. Astăzi, indivizii şi-au întemiat o ordine socială în care vocaţiile şi profesiile au devenit opţionale, astfel că fiecare poate să intre în rândurile celor care conduc, după propria alegere.

[modifică] Poziţia lui Durkheim

Aceeaşi idee că diviziunea socială a muncii nu este un pericol pentru societatea noastră, ba dimpotrivă este un element fundamental al solidarităţii sociale este susţinut de Durkheim în cartea sa “Diviziunea socială a muncii”. "Diviziunea muncii nu este doar un fenomen economic care aduce prosperitate, crede Durkheim, ci are un puternic caracter moral"³. Oamenii îşi diferenţiază specialităţile cu scopul de a diminua competiţia şi de a coexista în armonie. Aşa cum dreptul este cel mai vizibil simbol al solidarităţii sociale pentru că reprezintă organizarea vieţii sociale în cea mai exacta şi precisă formă pentru ca oamenii ca poata coabita în mod paşnic, la fel specializarea profesiilor este un element care ne salvează de la o viaţă veşnic competitivă, neplacută şi grea. Pentru Durkheim altruismul este însuşirea fundamentală a oamenilor care generează solidaritatea răspândită în cadrul societaţilor moderne. Astfel solidaritatea socială este cea care impune un mediu paşnic, productiv şi stabil. În sprijinul acestor scopuri vine si diviziunea socială a muncii, care separă meseriile şi opţiunile profesionale aşa încat fiecare să poată accede cu uşurinţă la statutul profesional pe care îl doreşte.

[modifică] Vezi şi

• Ludwig von Mises
• # John Locke

[modifică] Note