Dogen
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dogen Kigen (1200-1253) s-a născut într-o familie de nobili japonezi, fiind descendent (a noua generaţie) al împăratului Murakami. Moare la Kyoto, la 28 august. A fost discipolul lui Myōan Eisai.
Dogen Kigen este considerat a fi întemeietorul şcolii Soto, al budismului Zen în Japonia şi, de asemenea, unanim acceptat ca unul dintre cei mai valoroşi filosofi pe care i-a avut Japonia. Făcând parte dintr-o una din ramurile influentei familii Minamoto, el fuge de acasă, la vârsta de 12 ani, la mănăstirea Tendai, în apropierea Muntelui Hiei. Nefiind satisfăcut de învăţătura din mănăstire, şi după ce a căutat timp de şase ani un maestru, îl va cunoaşte în final, pe maestrul Myozen. Împreună cu acest învăţat, Dogen va porni spre China, unde va sta timp de patru ani.
Reîntors în Japonia şi-a dedicat restul vieţii implantării elementelor religiei Soto Zen aici. Ceea ce diferenţia şcoala Soto Zen de celelalte şcoli Zen a fost faptul că punea un mare accent pe practicarea meditaţiei statice zazen, Dogen mergând până la a identifica această practică cu nirvana.
Principiile fundamentale ale Zen-ului Soto:
- practica este fără scop şi fără obiect (mushotoku);
- abandonul corpului şi al minţii(shin jin datsu raku);
- practica în sine este satori (shusho ichinyo).
Dogen este autorul unor importante tratate care au fundamentat doctrina şi practica Zenului si au pus bazele unei vieţi monastice dedicate buddhismului autentic.
[modifică] Bibliografie
Diané Collinson şi Robert Wilkinson, “Mic dicţionar de filozofie orientală”, Editura Nemira, 1999 (colecţia “Dicţionarele Nemira”, coordonată de Dana Moroiu)
