Domain Name System
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în octombrie 2005. |
Domain Name System (DNS) este un sistem distribuit de păstrare şi interogare a unor date arbitrare într-o structură ierarhică. Cea mai cunoscută aplicaţie a DNS este gestionarea domeniilor în Internet.
Caracteristicile sistemului de nume (DNS) sunt:
- foloseşte o structură ierarhizată;
- deleagă autoritatea pentru nume;
- baza de date cu numele şi adresele IP este distribuită.
Fiecare implementare TCP/IP conţine o rutină software (name resolver) specializată în interogarea serverului de nume (DNS) în vederea obţinerii translatării nume/adresă IP sau invers.
Există 2 tipuri de rezoluţie de nume:
- rezoluţie recursivă (name resolverul cere serverului de nume să facă translatarea);
- rezoluţie iterativă (name resolverul cere serverului de nume să îi furnizeze adresa IP a unui server care poate face translatarea).
Tipic, procesul de rezoluţie a numelor se desfăşoară astfel:
- Name resolverul primeşte de la o aplicaţie client TCP/IP un nume; acesta formulează o interogare primului server de nume din lista serverelor;
- Serverul de nume (DNS) determină daca este mandatat (autorizat) pentru domeniul respectiv (dacă există configurată o zonă DNS care conţine numele respectiv);
- Dacă este autorizat, transmite răspunsul clientului;
- Dacă nu, transmite o interogare altui server de nume pentru un răspuns autorizat; obţine răspunsul autorizat şi transmite clientului un răspuns neautorizat; totodată stochează răspunsul local pentru a răspunde la alte cereri pentru acelaşi nume.
- Resolverul de nume transmite răspunsul aplicaţiei utilizator şi îl păstrează într-un cache pentru o anumită perioadă;
- Dacă name resolverul nu primeşte un răspuns într-un anumit timp, transmite cererea următorului server de nume din listă. Când lista este epuizată, va genera o eroare.
