Dumitru Ţepeneag
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dumitru Ţepeneag (n. la 14 februarie 1937, Bucureşti) este un prozator român contemporan. Membru marcant al grupului oniric, teoretician al onirismului literar românesc, i se retrage cetăţenia română prin decret prezidenţial (1975), după care se stabileşte la Paris unde, câtva timp, e unul dintre animatorii exilului literar românesc. După 1990 face naveta între Paris şi Bucureşti unde desfăşoară o intensă activitate publicistică şi editorială. E unul dintre traducătorii cei mai importanţi de limbă franceză. A tradus romancieri ca Robbe-Grillet, Pinget, eseişti ca Albert Béguin, filozofi ca Derrida, Kojève, etc. Din română în franceză a tradus nenumăraţi poeţi printre care Leonid Dimov, Daniel Turcea, Ion Mureşan, Marta Petreu, Emil Brumaru, Mircea Ivănescu şi alţii.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Urmează cursurile şcolii primare la Şcoala Iancului, apoi liceul, mai întâi la Mihai Viteazul, de unde e mutat disciplinar la Matei Basarab; exmatriculat şi de aici pentru indisciplină îşi ia bacalaureatul la Mihai Viteazul. Devine student la Drept dar nu îşi finalizează studiile, apoi absolvă cursurile Institutului Pedagogic şi se dedică literaturii. În 1966 alături de Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Iulian Neacşu, Emil Brumaru, Sorin Titel, Florin Gabrea şi Virgil Tănase pune bazele unui curent literar nou, onirismul estetic. Au fost susţinuţi la un moment dat de poetul Miron Radu Paraschivescu, şi publicaţi în revista Povestea Vorbei, un supliment al revistei Ramuri din Craiova. Publică, alături de ceilalţi membri ai grupului, în România în anii 1964-1972, dar după "Tezele din iunie" 1971 prin care Nicolae Ceauşescu instituie o cenzură extrem de dură şi limitează libertatea de expresie a scriitorilor români, gruparea se va desfiinţa. E constrâns la exil, la Paris unde va publica mai multe romane, majoritatea traduse din limba română de Alain Paruit, iar două scrise direct în franceză. După 1990, revine practic în România, unde se implică în viaţa culturală. A mai publicat, în această perioadă, o trilogie din care fac parte romanele Hotel Europa, Pont des Arts şi Maramureş. Ultimul roman publicat în română şi franceză e "La belle Roumaine".
[modifică] Opere publicate
[modifică] Povestiri
- Exerciţii, 1966
- Frig,1967
- Aşteptare, 1971
- Exercices d'attente, Flammarion 1972, traducere Alain Paruit
- Attente, POL 2003
[modifică] Romane
- Arpièges, Flammarion 1973, tradus de Alain Paruit după romanul "Zadarnică e arta fugii", publicat în România abia în 1991; a mai fost tradus în sârbă, maghiară şi engleză (SUA).
- Les noces nécessaires, Flammarion 1977 tradus de Alain Paruit după romanul Nunţile necesare, publicat în România în 1992 (ultima ediţie, All 1999)
- Le mot sablier. Cuvântul nisiparniţă, roman bilingv, 1984; ultima ediţie, Ed. Univ. de Vest, Timişoara 2005
- Roman de gare, scris direct în franceză, 1985, tradus în română de autor - Roman de citit în tren, Inst. European, Iaşi 1993
- Pigeon vole, scris direct în franceză, 1988; tradus în română de către autor -"Porumbelul zboară", Univers 1997
- Hotel Europa, 1996 (romanul acesta a fost tradus şi în germană, maghiară şi slovenă)
- Pont des Arts, 1998.
- Le pays de Maramureş, 2001 Toate trei traduse de Alain Paruit şi publicate cam în acelaşi timp şi în România. Ultima ediţie, Editura Corint 2006
- " La belle Roumaine", P.O.L.2006
[modifică] Jurnale
- Un român la Paris, Dacia 1993, ediţia definitivă, Cartea românească 2006
[modifică] Publicistică
- Întoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Institutul European, 1992
- Călătorie neizbutită", Cartea românească 1999
- Războiul literaturii nu s-a încheiat, All 2000
- Destin cu popeşti, Dacia 2001
- Clepsidra răsturnată. Dialog cu Ion Simuţ Paralela 45, 2003
[modifică] Bibliografie critică
- Nicolae Bârna, Ţepeneag. Introducere într-o lume de hârtie, Albatros, 1998
- Marian Victor Buciu, Ţepeneag între onirism, textualism, postmodernism, Aius, 1998
- Daiana Felecan, Între veghe şi vis sau Spaţiul operei lui D. Ţepeneag, Limes, Cluj 2006
