Dumitru Bagdasar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

DIMITRIE I. BAGDASAR Născut ca al doisprezecelea copil al unei familii de ţărani săraci, în satul Idrici de Jos, comuna Roşieşti, judeţul Vaslui, la 17 decembrie 1893. Şcoala primară a urmat-o în satul natal, apoi a urmat cursurile Liceului “Gh. Roşca Codreanu” ( absolvent al secţiei moderne, promoţia 1913 ). Între 1913 – 1919 a urmat cursurile Facultăţii de Medicină la Institutul Medico – Militar. După susţinerea doctoratului ( 1922 ), devine medic secundar la secţiile neurologie şi chirurgie ale Spitalului Militar, lucrând şi în Laboratorul de Histologie şi Anatomie patologică Bucureşti. Întors de la Paris ( 1924 ) a lucrat în laboratorul sus-amintit (cu profesorul Ştefan Besnea), la care a rămas până la sfârşitul vieţii sale. Acolo şi-a dat seama de importanţa neuroanatomiei şi neurohistologiei. După demisia din armată ( 1927 ) face studiile de specializare la Boston (SUA) în clinica profesorului Harvey Cushing, unde a învăţat neurochirurgia modernă. S-a transferat la Spitalul de urgenţă din Bucureşti ( 1933 ), iar din 1935 la Spitalul Central, prin concurs. Intre 1937 – 1945 a funcţionat în calitate de funcţionar la catedra de Neurochirurgie din Bucureşti. La clinica sa, se internau bolnavii din Ungaria, Bulgaria, Palestina. Între 1931 – 1941 a efectuat 1800 de operaţii pe sistemul nervos. În 1939 a participat la Congresul Naţional de Chirurgie din Bucureşti. La 6 martie 1945 a fost numit ministrul Sănătăţii în guvernul dr. Petru Groza, calitate în care a creat 60 de circumscripţii rurale noi, sanatorii, 100 de case de naşteri la ţară, a dirijat campanii antitifosexantematice, a febrei tifoide, a febrei recurente. A creat Institutul de Endocrinologie Bucureşti. Între anii 1945 – 1946 a fost profesor de Neurochirurgie la Facultatea de Medicină din Capitală. La 15 iulie 1946 încetează din viaţă în Bucureşti. Academia Română îl declară, post-mortem, membru de onoare al ei ( 1948 ), iar în anul 1956 Clinica de neurologie a Spitalului Central primeşte numele savantului care va rămâne în istoria medicinii româneşti. Dimitrie Bagdasar a studiat traumatismele cranio–cerebrale, compresiunile radiculo–medulare, abcesele intracraniene, a localizat evoluţia tuberculomului cerebral. A condus clinica sa cu metodă şi ordine, cu focul pasiunii sale profesionale; avea respect pentru valoarea oamenilor, era mândru şi demn. Celor peste 50 de articole de specialitate publicate li se adaugă teza de doctorat şi vasta lucrare de 6000 de pagini, în colaborare, Traite de Neurologie ( 1951 ). 16