Ernest Juvara
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina". |
Ernest Juvara (n. 5 mai 1870 Bârlad, judeţul Vaslui - d. 5 mai 1933, Bucureşti), medic român, inovator în tehnica chirurgicală şi instrumentală. Profesor universitar la Bucureşti. Preocupări în domeniul chirurgiei şi al anatomiei. Contribuţii în protezele osoase, anastomozele intestinale, rahianestezie.
Cursurile primare şi liceale le-a făcut la Bucureşti. A urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Paris ( 1888 – 1895 ), perioadă în care i se încredinţează direcţia Laboratorului de Anatomie pentru disecţii şi executarea planşelor, lucrând, simultan şi în Laboratorul de Chimie ( 1890 – 1892 ). Extern al spitalelor din Paris ( 1890 – 1893 ), preparator – ajutor la Anatomie Patologică, preparator al conferinţelor şi exerciţiilor practice de etologie. Doctor în medicină şi chirurgie la Paris ( 1895 ), teza de doctorat fiindu-i premiată. Întors în ţară ( 1895 ) este numit asistent la Institutul de Anatomie Topografică şi Chirurgie Experimentală din Bucureşti ( 1895 – 1900 ), apoi asistent la institutul similar din Iaşi. Profesor de Anatomie descriptivă ( 1906 ) la Institutul de Anatomie din Iaşi, al cărui director devine. În 1907 i s-a încredinţat un serviciu de chirurgie la Spitalul “Sfântul Spiridon” din Iaşi la care efectua 300 – 400 de operaţii anuale. Transferat în Bucureşti ( 1912 ) este numit profesor la Clinica a III-a chirurgicală a Spitalului “Filantropia” şi subdirector al Institutului de Anatomie Topografică. În timpul Campaniei din 1913 a organizat lazarete de holerici, iar în primul război mondial a organizat şi activat în Spitalul IV de evacuare, în diferite localităţi ale Moldovei: numai între noiembrie 1916 – mai 1917 a operat peste o mie de răniţi. După ce a fost avansat la gradul de colonel ( 1917 ), trece la Spitalul IX de evacuare, operând în localul Şcolii Normale de băieţi din Bârlad. Demobilizat ( 1918 ) îşi reia postul la spitalul “Filantropia” de la care se transferă ( 1923 ) la Spitalul “Brâcovenesc”, unde organizează o clinică model. Şi-a imaginat şi perfecţionat 77 de piese chirurgicale şi diferite procedee chirurgicale din Paris ( 1928 ). Desenele sale anatomice constituie şi astăzi lucrări inegalate. A fost decorat cu “Steaua României” în grad de cavaler. Decedează ( electrocutat în baie ) la 5 mai 1933 în Bucureşti, lăsând în urma sa o şcoală românească medicală, recunoscută în întreaga lume, precum şi 110 lucrări. În 1970 UNESCO a sărbătorit un secol de la naşterea acestui fiu strălucit al Bârladului
