Etica Nicomahică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
ETICA NICOMAHICĂ, scriere ce apartine lui Aristotel si apare ca fiind scrisă în jurul anului 350 I.H .Lucrarea este structurată pe 10 carţi, având ca subiect virtutea . Numele de Etica Nicomahică, provine de la numele fiului lui Aristotel, Nicomahus, despre care se consideră că ar fi editat cartea, avand in vedere că aceasta fusese concepută de Aristotel drept curs pentru discipolii săi . Etica Nicomahica se aseamană in mare parte cu o alta scriere, Etica Eudemicăa . Atât Etica Nicomahică cat si Etica Eudemică încep cu discuţia despre eudaimonia (fericire)şi se incheie cu discuţia despre virtute şi ceea ce necesită oamenii pentru a-şi trăi viaţa cel mai bine . Amândouă examinează condiţiile în care slăvirea sau blamarea sunt potrivite şi ambele vorbesc despre natura plăcerii şi a prieteniei . În ciuda faptului că ambele lucrari exprima acelasi punct de vedere, este evident că una dintre ele reprezintă o versiune imbunataţită a celeilalte, iar de multe ori este considerat că Etica Nicomahica este versiunea imbunatatită a Eticii Eudemice . Aristotel, prin Etica Nicomahica este un deschizător de drumuri, pana la el neamaifiind o abordare sistematică a eticii intr-un tratat . Ideea principală cu care Aristotel işi incepe cartea este aceea că există diferenţe de opinie despre ceea ce este cel mai bine pentru oameni si aceste diferenţe trebuie rezolvate . Se pune intrebarea : Care este binele? Aristotel nu caută o listă de lucruri care sunt bune pentru că o astfel de lista ar fi uşor de întocmit . Aristotel caută binele drept binele cel mai inalt şi considera că acesta, oricare ar fi el, are trei caracteristici: este dezirabil in sine, nu este dezirabil pentru un alt lucru, şi toate celelalte lucruri sunt dezirabile pentru el . Nimeni nu trăieşte pentru un alt scop decat cel al binelui cel mai inalt pentru că eudaimon este cel mai inalt scop şi toate scopurile subordonate, cum ar fi sănătatea sau bunastarea sunt dorite pentru faptul ca promoveaza binele şi nu pentru ca sunt ele insele binele .
Surse :Etica Nicomahica / Aristotel ; introd., trad., comentarii şi index de Stella Petecel Bucureşti : Editura Iri, 1998
