Eugen Cristescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina". |
Eugen Cristescu a fost şeful Serviciului Special de Informații al României în perioada 12 noiembrie 1940 - 23 august 1944.
Eugen Cristescu, omul lui Antonescu Cel numit de Antonescu la data pe 15 noiembrie 1940 in fruntea SSI, organism trecut in subordinea Presedintiei Consiliului de Ministri, a fost Eugen Cristescu. Noul director absolvise seminarul teologic din Iasi si era jurist de profesie. A fost avansat treptat pina la functia de director in Directia Generala a Politiei, remarcindu-se prin modul in care a combatut miscarea legionara. Eugen Cristescu a reusit performanta de nu implica institutia in politica. A introdus o ordine financiara stricta si a protejat cadrele prin reguli aspre, fiind “complet interzis ca un salariat sa se intereseze de situatia celuilalt”. Din cauza ca tara se afla in razboi, SSI-ul reorganizat de Cristescu s-a orientat in principal asupra Rusiei Sovietice, dar si impotriva partidului comunist si miscarii legionare. SSI-ul a avut de luptat si cu cele 11 organizatii de spionaj germane care activau in Romania, cu cele maghiare si bulgare. Important de semnalat este ca pe 23 august 1944, din cei circa 1.000 membri ai Partidului Comunist, mai mult de jumatate erau informatori ai serviciilor secrete, printre acestia numarindu-se si lideri marcanti ca Emil Bodnaras. SSI si-a facut datoria, reusind sa culeaga informatii de peste Prut, dar si sa transmita conducerii statului avertismente asupra imensului potential militar si economic al URSS. Una dintre marile realizari a SSI a reprezentat-o aflarea datei raidului american asupra Ploiestiului - 1 august 1943 -, cu o saptamina inainte ca acesta sa aiba loc. Dans pe muchie de cutit Desi loial aliatilor germani, la ordinul lui Antonescu, SSI a incercat scoaterea tarii din razboi, ajutindu-se de seful masoneriei, Jean Pangal, de Grigore Gafencu, fost ministru de externe si multi altii. Retelele americane, engleze, dar si opozitia au fost nu doar tolerate, ci protejate, nefiind predate germanilor, desi Hitler ii marturisea lui Antonescu ca un om ca Iuliu Maniu ar fi fost de mult spinzurat in Germania. Intre anii 1943-1944, SSI a facut un adevarat dans pe muchie de cutit, protejindu-i si pe liderii comunisti: Petru Groza, Ioan Gh. Maurer, Mihai Beniuc (chiar angajat in SSI pentru a nu fi trimis pe front). Printre agentii SSI s-au numarat cintareata Maria Tanase, scriitorul Zaharia Stancu si multe alte personalitati a caror activitate e greu de reconstituit, intrucit in arhiva SSI nu exista nici un dosar de informator din perioada 1928-1944, pur si simplu pentru ca SSI nu intocmea dosare. Dupa 23 august 1944, Eugen Cristescu a distrus mai multe dosare, apoi s-a refugiat cu o mare parte din arhiva sa in comuna Bughea, din judetul Muscel, unde a si fost arestat, pe 24 septembrie 1944. Transportat in Rusia Sovietica, a fost anchetat indelung, iar in 1946 - condamnat la moarte. Prin decret regal, si la interventia lui Lucretiu Patrascanu, pedeapsa i-a fost comutata in munca silnica pe viata. Oficial, a decedat pe 12 iunie 1950, in Penitenciarul Vacaresti, desi mai multe persoane afirma ca l-au vazut in libertate si pe deplin sanatos, existind banuiala ca el a fost folosit, sub un alt nume, de catre comunisti, pina prin anii '60. Atita lucru stiau si comunistii, afirmau mai multi istorici: ca un sef de servicii secrete nu se ucide niciodata, avind in vedere ca intotdeauna mai are cite ceva de marturisit. Sub ocupatia sovietica, dupa citeva zbateri, SSI-ul si-a dat obstescul sfirsit. O data cu independenta tarii, murea cel mai important serviciu civil de informatii al Romaniei. Pe 30 august 1948, prin Decretul nr. 221 si sub coordonarea consilierilor sovietici lua fiinta Directia Generala a Securitatii Poporului (G.G.S.P.). Incepea lunga noapte a represiunii...=:)
