Excepţia confirmă regula
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Excepţia confirmă regula este o expresie provenită din cel puţin trei surse independente, fiecare având sensul ei specific şi logic. Expresia a intrat în conştiinţa populară şi are astăzi o foarte largă răspândire în sensul ei literal şi ilogic.
Cele trei surse distincte ale expresiei sunt:
- nici o regulă fără excepţie vine din latinul "Nulla regula sine exceptione", unde sensul este lucrurile sunt arareori foarte simple şi supuse unor reguli imuabile, avertizând asupra complexităţii diverselor fenomene reale (fie ele fizice, sociale, economice, etc);
- excepţia probează regula, în care sensul este cel ce stă la baza metodei ştiinţifice: verifică-ţi (probează) teoria (regula) în cele mai diverse contexte, pentru a vedea dacă rezistă tuturor excepţiilor ce pot apărea în realitate (vezi şi sensul anterior);
- excepţia întăreşte regula sau chiar excepţia confirmă regula este poate cel mai contemporan sens al expresiei şi probabil cel care a dat naştere sensului pervertit al expresiei ce este folosit în mod curent. Această variantă a expresiei este folosită în context juridic şi are următorul sens: o excepţie explicită a unei reguli implicite (sau nu foarte puternice) confirmă existenţa regulii (sau o întăreşte). De exemplu, să spunem că în regulamentul intern de funcţionare al unui campus universitar se prevede interdicţia de parcare a maşinilor în campus. Un observator aflat în trecere prin campus care observă un semn pe care scrie "parcarea permisă pe aleea A3" are, doar prin observarea excepţiei, posibilitatea de a deduce existenţa regulii (excepţia confirmă regula). Sau, dacă regula este explicită dar slabă, de exemplu în cazul în care observatorul vede un singur semn de "parcare interzisă" la intrarea într-un campus uriaş, atunci semnul cu "parcarea permisă pe aleea A3" are darul de a întări regula (excepţia întăreşte regula). Logica acestei variante a expresiei este că dacă nu ar exista o regulă, atunci excepţia nu şi-ar avea sensul, drept care aflarea excepţiei duce la deducţia regulii (în exemplul de care ne-am folosit mai sus, nu ar avea sens să se specifice aleea A3 anume pentru parcare dacă parcarea ar fi permisă oricum pe tot teritoriul campusului).
De notat că primele două variante se aplică în cazul regulilor în sens de teorie (reguli propuse de oameni pentru a formaliza fenomene reale), în timp ce ultima se aplică în cazul regulilor în sens de lege (reguli impuse de oameni). Se va observa mai jos că efectele dezastruoase ale interpretării acestor expresii stă tocmai în confundarea şi interschimbarea legilor cu teorii în cazul celei de-a treia variante.
Din aceste trei expresii logice (dar mai ales din ultima), în vorbirea curentă s-a ajuns la folosirea acestei expresii sub forma ei literală în contextul discuţiei unor teorii, unde apariţia unei excepţii ar face cumva să le confirme. Evident pentru oricine, un oximoron -- însă asta nu pare să fie suficient pentru a se pierde obişnuinţa folosirii aceastei expresii în sensul ei pervertit chiar în cadrul unor discuţii pretins logice. Mai mult, se foloseşte chiar cu satisfacţie expresia "iată şi excepţia care confirmă regula!", în privinţa unor teorii -- ca şi cum o teorie ar necesita nişte excepţii pentru a fi dovedită validă, când evident este invers: o excepţie anulează o teorie, în nici un caz nu o confirmă sau întăreşte.
