Fanfară
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Muzica de Fanfară, este un gen muzical cântat de o fanfară - formaţie alcătuită în majoritate din diverse instrumente de suflat şi de percuţie.
La români, s-a păstrat amintirea vechilor instrumente masive de suflat de pe vremea romanilor, dovada fiind buciumul care, în latină, se numea „bucinum“. În epoca medievală, s-a manifestat înflorirea orientală, prin apariţia meterhanelelor şi tumbulhanelelor, un fel de fanfare cu instrumente de suflat de origine arabă sau turcă şi care funcţionau pe lângă curţile domneşti. Ele erau prezente însă şi la fastuoasele nunţi ale marilor boieri şi oameni de seamă.
Un document din 1495, emis de Cancelaria lui Ştefan cel Mare, indică prezenţa aceastei incipiente muzică de fanfară pe teritoriul actualului judeţ Vaslui. În el, ni se spune că între proprietarii satului Năneşti, care se afla în apropiere de localiatea Ghergheşti de astăzi, judeţul Vaslui, se găsea şi un anume Mircea Purcel, surlariu. Localitatea Gherghesti, unul dintre centrele actuale ale interpreţilor de fanfară, adăpostea deci în secolul al XV-lea, un interpret la surlă, instrument masiv de suflat, sau poate cineva care confecţiona astfel de instrumente.
Apariţia fanfarelor în formele lor moderne se datorează însă constituirii orchestrelor militare, odată cu modernizarea Armatei Române în secolul al XIX-lea. Aceste fanfare au fost organizate de instructori italieni sau germani, de unde existenţa a două stiluri interpretative distincte, susţinute de instrumente adaptate fiecăreia dintre acestea: interpretarea cu "instrumente normale", reprezentând stilul german, sau cu "instrumente tăiate" (instrumentele sunt scurtate cu aproximativ doi-trei centimetri, furnizând un sunet mai înalt şi mai dulce), reprezentând stilul vienez.
În judeţul Vaslui, loc de origine şi unde activează numeroase fanfare, din anul 1983 se desfăşoară Festivalul fanfarelor.
- Vezi şi: Instrument
 |
Acest articol despre muzică este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |
