FC Naţional
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
FC Naţional Bucureşti este o echipă românească de fotbal, care joacă în Divizia A. Clubul a avut rezultate bune (a ajuns pe locul 2 în Divizia A în 1996, 1997 şi 2002), dar nu este la fel de popular ca cele trei mari echipe din Bucureşti: Steaua, Dinamo şi Rapid. În sezonul 2004/2005 FC Naţional a terminat pe locul 4.
=Prezentarea clubului= Anul înfiinţării: 1944
- Stadion: Cotroceni (105/70m)
- Capacitate: 14.542 locuri
- Instalaţie de nocturnă: 1670 lucşi (216 proiectoare - 54 proiectoare cu lumină de siguranţă pentru fiecare stâlp)
- Culori: bleu-albastru
- Palmares: (25 ediţii) 731 de jocuri disputate, 291 de victorii, 143 de egaluri, 297 de înfrângeri, golaveraj: 1083-1067, 725 de puncte
Cuprins |
[modifică] Rezultate
- Câştigatoare a Cupei României 1959/1960
- Finalistă în 1957/1958, 1996/1997, 2002/2003, 2005/2006
- Vicecampioană a României în 1955/1956, 1995/1996, 1996/1997, 2001/2002
[modifică] Istorie
[modifică] Donaţie prin decret domnesc
Cunoscută sub numele de Parcul cu Platani, actuala bază sportivă din Cotroceni a fost donată prin decret domnesc în decembrie 1865 de însuşi Domnitorul Ioan Cuza-Vodă primei grupări cu caracter sportiv din România, Societatea de Dare de Semn. Din anul 1867, această asociaţie şi-a extins activitatea modificându-şi denumirea în Societatea Centrală Română de Arme, Gimnastică şi Dare de Semn. Cu trecerea anilor, bătrânul parc a îmbrăcat o altă haină şi o dată cu aceasta, inevitabil, şi-a schimbat înfăţişarea. Astfel, în anul 1939 a fost amenajat Ştrandul Izvor, mai apoi în 1949 stadionul de fotbal, tabloul fiind completat de arena de tenis (6000 de locuri) - 1975. Treptat au mai aparut şi alte construcţii, dintre care cea mai importantă pentru desfăşurarea activităţilor sportive a fost Sala de Jocuri.
[modifică] De la BNR, la FC Naţional
După cel de-al Doilea Razboi Mondial vechea organizaţie s-a transformat în club sportiv, purtând mai multe denumiri. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la echipa de fotbal, care din prima jumătate a secolului al XX-lea şi până spre sfârşitul mileniului şi-a schimbat numele de mai multe ori: 1944-1948, BNR Bucureşti; 1949-1952 Spartac Banca RPR; 1953 Spartac Finanţe Bănci; 1954-1957 Progresul Finanţe Bănci; 1958-1977 Progresul Bucureşti; 1978-1988 Progresul Vulcan Bucureşti; 1988-1989 Progresul Energia Bucureşti; 1989-1991 Progresul Şoimii IMUC; 1991-1994 Progresul Bucureşti; 1994 F.C. Naţional Bucureşti. F.C. Naţional a luat fiinţă la 10 mai 1944 la Govora şi Răşinari. Bombardamentele efectuate de aviaţia americană asupra Bucureştilor la 4 aprilie 1944 au determinat conducerea Băncii Naţionale a României să schimbe domiciliul Serviciului de Fabricare a Biletelor Bancare. Atunci, la iniţiativa domnilor Traian Pătraşcu şi Nicolae Pop, un grup de tipografi au pus bazele echipei BNR Bucuresti, bunica legitimă a contemporanei F.C. Naţional. Oficial însă BNR Bucureşti a fost înscrisă în registrele FRF doi ani mai tarziu, în 1946.
[modifică] Despre o istorie zdruncinată
Deşi este una dintre cele mai vechi echipe de fotbal din Romania, F.C. Naţional are o istorie zdruncinată de numeroase convulsii cu care s-au confruntat o parte dintre cluburile sportive până la 1989, care nu o data au influenţat negativ performanţele sportive. Dovada că echipa bleu-albaştrilor n-a reuşit să câştige decât o singură dată Cupa României (1959-1960), în alte două rânduri ajungând în finala acestei competiţii (1957-1958,1996-1997). De asemenea, F.C. Naţional a urcat pe podiumul campionatului primului eşalon de câteva ori: 1955-1956, 1961-1962 locul al III-lea, 1995-1996, 1997 locul al II-lea. Ultimii ani au dovedit că există şansa de a spera pe viitor la performanţe care să completeze un palmares destul de firav pentru un club atât de mare. Chiar dacă la jumătatea sezonului 1999-2000, F.C. National nu ocupa decât poziţia a 12-a în clasamentul primei Divizii, câştigarea turneului de iarnă din Italia, Norcia-Winter Cup, prevesteşte un retur în forţă al echipei bancare.
[modifică] Sediu de trei stele, stadion cochet
Începând cu toamna anului 1997, clubul de fotbal beneficiază de un nou sediu. Moderna construcţie este situată în imediata apropiere a arenei de fotbal (14540 de locuri pe scaune), care a suferit şi ea o transformare radicală în ultimii ani. Arena Cotroceni (105/70m) este prevăzută cu cea mai puternică instalaţie de nocturnă din ţară (1670 lucşi), beneficiind şi de o sonorizare de talie europeană. Printre alte dotări ale arenei amintim şi cele 74 de locuri rezervate pentru mass-media, locuri prevăzute cu prize de telefon pentru efectuarea rapidă a transmisiilor. Tot în incinta Complexului din Parcul cu Platani, lângă vestiarele jucătorilor, este amenajată una dintre cele mai cochete săli de conferinţe din România, rezervate presei. Hotelul de trei stele din Parcul cu Platani are posibilităţi de cazare pentru 24 de persoane, la un tarif de 60 USD camera cu două paturi. Restaurantul, aflat în incinta hotelului, la parter, funcţionează non-stop şi prestează tarife cu adaos comercial de până la 100%. Acum din păcate, FC Naţional ocupă doar locul 13 ,sezonul trecut, find in stare să se bată de la egal la egal cu Steaua, Rapid şi Dinamo.
[modifică] Vezi şi
[modifică] De la înfinţare până în prezent
by black_eagle9113@yahoo.com
[modifică] Prima dată în prima divizie
1955 - primul an al echipei noastre pe scena de elita a fotbalului românesc a coincis cu una dintre cele mai frumoase comportari ale sale. Abordând campionatul cu o suita de jucatori necunoscuti, în care figura doar un super-consacrat, Titus Ozon, echipa a ocupat la sfârsitul campionatului un excelent loc 3. Progresul se afla la finele stagiunii pe podium, înaintea altor formatii cu abonament permanent la locuri fruntase. Numele lui Titus Ozon este legat de toate succesele formatiei bleu-albastre din campionatele 1955, 1956 si 1957-1958, el fiind acela care a adus echipei multi suporteri. Iata lotul Progresului la prima aparitie în primul esalon: Popovici, Gica Andrei, Bratu, Paraschiv, Soare, Colosi, Ciocea, Banciu, Cosma, Stirbei, Cacoveanu, Fusulan, Dragomir, Dobrescu, Crutiu, M. Smarandescu, Tanase, Mihailescu, E. Iordache. Antrenorul acestei super-echipe se numea Ioan Lupas.
[modifică] Perioada 1956-1960
La un pas de doua mari performante Campionatul anului 1956 nu ne-a adus aceleasi satisfactii ca în precedenta editie. Plecarea sau retragerea unor jucatori: Gica Andrei, Bratu, Dragomir, Caoveanu, Tanase, Fusulan si altii, a creat o lipsa de omogenitate în echipa. N-am ocupat decât locul 9 la finele campionatului. Spre sfârsitul anului începe sa se formeze o noua echipa, formatia anilor 1957-1958, una dintre cele mai mari din istoria clubului. Au venit Dinulescu, Caricas, Oaida si Penita Moldoveanu care alaturi de Mândru, Cojocaru, Soare, Nedelcu, Misu Smarandescu, Mateianu si Târcovnicu au construit una dintre cele mai temute echipe din campionat. O echipa care ataca eventul Cupa si Campionatul.
Cum am învatat sa murim frumos! Titlul de campioana s-a jucat în ultimele etape ale returului, la Ploiesti. Daca am fi terminat la egalitate cu Petrolul, echipa noastra ar fi fost campioana! Pierzând însa dupa un meci dramatic, Progresul a terminat campionatul 1957-1958 pe locul 4, la un punct în urma primelor trei clasate: Petrolul, CCA si Stiinta Timisoara. Al doilea scop propus s-a încheiat cu o alta deceptie. Dupa succesele consecutive cu: Metalul Bucuresti (5-4), Farul Constanta (5-1), Rapid (2-0), CS Oradea (4-0) echipa noastra intra în finala Cupei împotriva Stiintei Timisoara, pe care o spulberase în campionat cu câteva zile înainte cu severul scor de 7-0. Cum în fotbal însa, nici un meci nu seamana cu altul, formatia noastra: Mândru - Dobrescu, Caricas, Ciubotaru - Ciocea, Stirbei - Oaida, Smarandescu, Ozon, Dinulescu, Penita Moldoveanu, s-a trezit condusa cu 1-0 în miutul 37, printr-un gol marcat de Cadariu. Dominarea cvasi-permanenta a echipei bleu-albastre n-a adus si modificarea asteptata a tabelei de marcaj. Asa s-a consumat a doua drama a anului 1958.
Reduta cade, dar nu se preda! Cele doua socuri consecutive din vara anului 1958 nu puteau sa nu lase urme în agrenajul ehipei. Câtiva dintre jucatorii reprezentativi parasesc echipa: mai întâi Ozon, apoi Moldoveanu, dinulescu si Cojocaru. Pe de alta parte apar nume noi: Maior, Nedelcu, Nicu Smarandescu, Ionita, Baboie, Mafteuta, Marin, Birn, Vasilescu. În 1958-1959 ocupam locul 6 si ajungem în semifinalele Cupei României. Din pacate, ratam sansa de a ajunge în finala, pierzând meciul de la Baia Mare cu 2-1. A doua semifinala s-a desfasurat între Dinamo si Rapid (5-3), partida în care Ozon s-a aflat la primul joc pentru echipa din Giulesti, dupa o întrerupere de aproape un an a activitatii competitionale
Prima Cupa în Dr. Staicovici În sezonul 1959-1960 ne clasam pe locul 9 , având o formatie cu multe nume noi. Cu o formatie în care greul cadea pe umerii internationalilor Mândru, Caricas, Soare si Oaida, la care s-au adaugat rutina lui Misu Smarandescu si dorinta de afirmare a tinerilor jucatori, Progresul Bucuresti cucereste Cupa României cu o performanta rar întâlnita: 15 goluri marcate si unul primit, eliminând pe CS Craiova (4-0), Steagul Rosu Brasov (4-0), CCA (3-1), Dinamo Bacau (2-0) si în finala pe Dinamo Obor (2-0), echipa care eliminase din competitie printre altii si pe Rapid Bucuresti. Finala jucata pe Stadionul Republicii în fata unui stadion plin ochi (30.000 de spectatori) între Progresul si Dinamo Obor n-a avut decât o singura protagonista: echipa din Parcul cu Platani. Golurile întâlnirii au fost realizate în prima jumatate de ora de Oaida si Soare. Iata formatia care a adus prima cupa în Dr. Staicovici: Mândru - Nicu Smarandescu, Caricas, Soare - Ionita, Maior - Oaida, Mafteuta, Marin, Misu Smarandescu, Protopopescu.
[modifică] Perioada 1960-1970
Dupa 10 ani din nou pe podium În editia de campionat 1960-1961, echipa noastra ocupa finalmente, acelasi loc 9, ca si în precedenta editie. În cupa ajungem pâna în sferturile de finala, unde ne elimina Steaua. Alte nume noi apar în formatie, dintre care cel mai reprezentativ jucator a fost Pascanu. Editia 1961-1962 ne prilejuieste repetarea performantei din 1955: locul 3 dupa Dinamo si Petrolul, iar în Cupa României ajungem pâna în semifinala unde ne elimina Rapid. Anul urmator ne clasam din nou pe locul 9, iar în Cupa ne oprim tot în sferturi. Apar alte nume noi: Voinea, Colceriu, Stoicescu, Ioachim Popescu, Dumitru Popescu, Iancu. Editia bucuresteana a campionatului 1963-1964 claseaza echipa noastra pe locul 4, în urma formatiilor Dinamo, Rapid si Steaua. În aceasta perioada a revenit în mijlocul nostru cel care era asteptat de multa vreme: Viorel Mateianu, care dupa câtiva ani în care a jucat la Stiinta Cluj si Steaua, ajungând pâna la echipa nationala, a revenit la prima dragoste, din Dealul Spirii.
Prima deceptie Cum la fotbal se întâmpla câteodata ca lucrurile sa nu mearga bine de fiecare data, în sezonul 1963-1964 echipa noastra traia prima deceptie, o deceptie sinonima cu retrogradarea din primul esalon, în ciuda faptului ca aveam trei jucatori titulari în prima reprezentativa a tarii: Mateianu, Iancu si Dumitru Popescu. Nu mai punem la socoteala ca alti doi jucatori, Mândru si Oaida erau selectionati în alte loturi nationale. Si cum o deceptie atrage de la sine lucruri neplacute, echipa a fost eliminata în semifinalele Cupei României de Stiinta Cluj, desi meciul se încheiase la egalitate, 2-2. Departajarea s-a facut pe baza diferentei de vârsta, echipa noastra fiind cu aproximativ o luna mai batrâna decât formatia adversa.
Un an de asteptare Cu un lot valoros, echipa nu avea cum sa stea mai mult de un an în esalonul secund. Dupa o lupta strânsa cu Stiinta Bucuresti, echipa a revenit acolo unde îi era locul. Promovarea s-a decis în ultima etapa, cu toate ca lotul nostru era superior valoric celor de la Stiinta. Evoluau pe atunci la echipa: Mateianu, Mândru, Oaida, Baboie, Unguroiu, Colceriu, Adrian Constantinescu, Mafteuta. Dar asa cum se întâmpla în fotbal, valoarea lotului este un argument complementar pentru rezultate. Lucru probat pe la alte mari echipe si confirmat de istoria fotbalului. Dar cum totul e bine când se termina cu bine, chiar daca se întâmpla în ultima etapa, echipa si-a spus povestea în cel mai pur stil american, cu Happy-end.
Doi ani de comportari contradictorii Campionatul anilor 1966-1967 ne aduce o comportare contradictorie a echipei. Dupa ce a început senzational, conducând plutonul pâna în etapa cu numarul 8, echipa scapa de sub control pedala acceleratiei si din viteza a cincea ajungem sa rulam cu a doua, lucru care ne aduce la sfârsitul sezonului doar locul 10. Pvestea se repeta si în finala Cupei României. Dupa ce eliminam în optimi pe Dinamo Bucuresti, urmeaza un meci nul la Timisoara, cu CFR, iar totul se încheie. Sezonul urmator este si mai slab. În campionat încheiem pe locul 13, loc ce ne asigura totusi participarea la barajul pentru ramânerea în primul esalon. Alaturi de noi, scapa atunci de chinurile retrogradarii Crisul Oradea, în vreme ce Steagul Rosu Brasov si Politehnica Galati plecau împreuna, brat la brat, spre Divizia B. În acelasi an, în Cupa României, eliminam pe Steaua în sferturi, dar pierdem cu 3-4, în prelungiri semifinala cu Dinamo, datorita unui 11m acordat cu usurinta pentru o banuita obstructie a lui Neacsu în suprafata de pedeapsa. În aceasta perioada, lotul de baza a fost: Mândru, Matache, Mandoiu, Peteanu, Colceriu, Mafteuta, Adrian Constantinescu, Neacsu, Al. Constantinescu, Oaida, Matei, Mateianu, Taralunga, Soangher, Viorel Popescu, Alexandru Georgescu. Au mai jucat pentru bleu-albastrii: Ciucu, Staicu, Ion Constantinescu, Ninel Popescu, iar din 1967 Stoicescu, Alecu, Grama, Mirauta, Radu Ionescu, Manta, Banu si Mihai.
Mândru si Oaida pun ghetele în cui Anul 1969 se poate numi anul marilor retrageri deaorece doi dintre jucatorii reprezentativi spun adio fotbalului de performanta. Mai întâi o face Mândru, iar la finele anului Oaida - jucatori care au activat peste zece ani în cadrul echipei si carora noi, cei care avem afinitati sentimentale fata de aceasta echipa, le multumim pentru întreaga lor contributie fizica si sufleteasca, pentru felul în care au stiut mereu sa apere culorile clubului. Acesti doi mari jucatori constituie un exemplu de seriozitate si atasament, o pilda pe care tinerii jucatori care doresc consacrarea ar trebui sa o urmeze din dragoste fata de culorile bleu-albastre.
În pribegie spre esalonul secund În sezonul 1968-1969, echipa nu se mai poate salva si consemnam a doua retrogradare din istoria clubului. O parte din jucatorii trecutelor editii nu mai apar în rândurile formatiei: Colceriu, Stoicescu, Peteanu, dar în lotul echipei îsi face aparitia unul dintre cei mai talentati jucatori, despre care se va vorbi mult în continuare: Aurica Beldeanu. În rest, consemnam aceiasi jucatori din editia precedenta carora li s-au adaugat sporadic Marinescu, Goia, Mocanu si Decu. Pierzând 6 puncte pe teren propriu si realizând doar doua puncte în deplasare, echipa noastra este trimisa în pribegie spre esalonul secund si datorita unui nefericit concurs de împrejurari: în ultima etapa pierdem la constanta printr-un gol primit în minutul 84, iar FC Arges câstiga la Târgu Mures, victorie care îi aduce salvarea, dar care trimite echipa bucuresteana acolo unde nu ar fi meritat.
Dumnezeu nu doarme, vede tot! În anul urmator, conducem seria I a esalonului secund de la un capat la celalalt, câstigam seria cu 8 puncte avans fata de cea de-a doua clasata, pierzând un singur punct pe teren propriu si realizând 12 puncte în deplasare. Dupa primele etape se retrage un alt mare jucator, Viorel Mateianu, care îsi încheie astfel activitatea la echipa unde a cunsocut consacrarea. Apar alti jucatori de valoare precum Raksi si Pavlovici, îsi face debutul în prima echipa Dudu Georgescu, cel care avea sa devina peste câtiva ani "Gheata de Aur" a Europei.
[modifică] Perioada 1970-1980
Lacrimi de bucurie Editia 1970-1971 nu a fost tocmai una care sa ne aduca linistea. Echipa a scos doar 10 puncte în cele 15 partide sustinute în turul campionatului. Tinerii intrati în echipa, desi de mare talent, Dudu Georgescu, Tanasescu, Mircea Sandu, Sandu Ion, Filipescu alatrui de mai vechii Manta, Adrian Constantinescu, Mandoiu, Grama, Dumbrava, Marinescu, Beldeanu, Radu Ionescu, Raksi, Viorel Popescu, Matei Dinu Iordan, nu se acomodeaza. Totusi, echipa nu se sudeaza decât în retur când îsi fac aparitia alte sperante: Nastase, Kassay si Dumitriu IV. Începe un adevarat tur de forta pentru mentinerea în prima divizie. În partea a doua a campionatului s-au obtinut 15 puncte, toate realizate în urma unei comportari deosebite, printr-un fotbal modern si entuziast. Evolutia echipei în returul editiei 1970-1971 a fost calificata de specialisti, de ziaristi si de publicul spectator ca excelenta. O mare echipa începea sa se formeze. Si acum ne gândim ca o formatie cu o linie de mijloc Dumitriu IV (Kassay) - Beldeanu cu o înaintare Sandu Ion - Dudu Georgescu - Sandu Mircea - Viorel Nastase si având în linia de aparare printre altii pe Tanasescu si Filipescu - toti jucatori tineri - ar fi constituit, fara discutie una dintre marile echipe ale fotbalului românesc.
... lacrimi de tristete! Dar totul a fost în zadar! Cu toata prestatia deosebita din retur, formatia noastra a retrogradat, cumulând la sfârsitul întrecerii cu un punct mai putin decât CFR Cluj, care cu o jumatate de ora înaintea încheierii campionatului era condusa de UT Arad, fiind practic retrogradata. Ultima partida a echipei noastre din aceasta editie de campionat, cea cu "U" Cluj s-a disputat cu urechea la tranzistoare si cu ochii pe teren. În momentul în care s-a anuntat ca UTA conduce pe CFR Cluj, întregul stadion a izbucnit în urale, iar baietii din formatie plângeau de bucurie. Lacrimile de bucurie s-au transformat în lacrimi de durere, la sfârsitul partidei, când s-a aflat ca CFR Cluj a egalat. Si aceste lacrimi cu care jucatorii nostri au parasit stadionul s-au unit cu cele ale spectatorilor, ale tuturor suporterilor echipei noastre. Tristetea tuturor nu conta în faptul ca echipa a retrogradat, ci mai mult în aceea ca se prevedea dezmembrarea unei formatii ce avea mari sanse de a deveni una dintre puterile fotbalului românesc.
3 ani de anonimat Formatia s-a descompletat. Sandu Mircea si Nastase s-au transferat, iar echipa o apuca pe ulita dezorientarii. Nu mai exista nici acea coeziune sufleteasca între jucatori. Inevitabil apar disensiuni în lot, iar pregatirea este insuficienta. Cu toate acestea, echipa ocupa la sfârsitul sezonului locul secund în serie, dupa Sportul Studentesc. Abia încheiat campionatul si de la echipa au plecat: Manta, Kassay, Tanasescu, Raksi, Beldeanu, iar în editia urmatoare: Dudu Georgescu, Filipescu, Dumitriu IV si altii. O întreaga generatie a parasit clubul, mediocritatea instalându-se la formatie, nimeni nu mai spera nimic. Prentre chibiti se auzea tot mai des vorbindu-se ca echipa noastra are un destin: sa produca noi talente si sa nu le poata pastra. Astfel au trecut editiile 1972-1973, fara ca sa se întâmple ceva, echipa fiind cotata ca o formatie de mijloc a Diviziei B.
O echipa în formare Înca din toamna anului 1974 se simte un reviriment în cadrul echipei de fotbal a clubului nostru. O noua generatie bate la poarta consacrarii, o noua echipa e gata sa se formeze. În plus, se cristalizeaza stilul de joc, cu participarea preponderenta a jucatorilor la faze, rezultanta a unei noi conceptii tactice. Nume ca Giron, Ploscaru , Badea, D. Stefan, Dragu, Dragnea, Tevi, Apostol, Nignea, Neagu, revenirea lui Grama, intrarea în echipa a fachirului Niki Dumitriu, aportul deosebit al lui Sandu Ion fac sa încolteasca din nou sperantele refacerii echipei. Dar, în aceasta editie Rapid avea plusul de experienta si rutina jocurilor dificile. Echipa noastra a terminat din nou pe locul secund si a început din nou pregatirile pentru a realiza scopul propus: reintrarea în prima divizie. Înaintea noii editii de campionat, Progresul a câstigat "Cupa Municipiului Bucuresti", învingând pe Sportul Studentesc si Rapid de o maniera care a entuziasmat spectatorii. De mult nu s-a mai vazut un stadion plin ochi, cu spectatori în picioare, aplaudând jocul echipei noastre. Odata cu începerea sezonului 1975-1976, o noua tânara speranta, Paul turbatu, promoveaza în prima garnitura. Începutul acestei editii este furtunos, echipa conducând majoritatea etapelor si terminând turul pe locul al doilea, la un punct de CS Târgoviste, însa cu multe sperante pentru retur. Chiar daca în partea a doua a campionatului n-am mai reusit acelasi parcurs de exceptie, am câstigat seria detasat cu 50 de puncte, distantând cu "un lap" pe Dinamo Slatina (6 puncte) si cu doua pe Steagul Rosu Brasov. Desi va spuneam ca pe final mai intraseram si noi la boxe, ba sa schimbam un cauciuc, ba sa schimbam presiunea la ulei... Important era ca dupa un...cincinal, reveneam pe platouri înalte.
Anul cutremurelor Nimic nu lasa sa se întrevada la începutul sezonului 1976-1977 ca ne vom cufunda iarasi în deznadejde. În aceeasi Cupa a Bucurestiului, tot în finala, câstigam din nou cu Rapid (2-0). Echipa porneste slab în campionat si antrenorul Viorel Mateianu este îndepartat de la echipa. Înlocuitorul sau, fara vreo contributie la saparea lui Viorel, era Oaida vechiul sau coechipier. Desi animat de cele mai bune intentii, "Ulise" nu a izbutit însa performantele pe care legendele Olimpului le atribuie anticului sau omonim. Baietii au resimtit din plin socul schimbarii astfel ca, încet dar sigur, ne-am dus spre coada clasamentului unde n-am gasit decât întristare si suspin. Nu ne-a putut ajuta nici faptul ca în acel an, ca junior impus de regulament, debuta la noi viitorul international Gino Iorgulescu, actualul presedinte al clubului FC National. Lotul de jucatori folosit: Giron, Tichigiu, Badea, Dumitru Stefan, Grama, Florentin Mihai, Moraru, Ploscaru, Satmareanu I, Gheorghe Stefan, Dragu, Iatan, Iorgulescu, Apostol, Libra, Rusu, Ion Sandu, Tevi, Turbatu.
Domnul Cristoloveanu si copiii sai În ciuda greutatilor financiare si a faptului ca Banca Nationala nu a mai avut efectiv capacitatea de a-si sustine echipa sau fie ca vreun oportunist din conducerea de atunci a Bancii s-a gândit ca era mai bine sa se retraga de buna voie, decât cu vreo tinichea de coada aruncata din "cabinete", echipa a avut un parcurs meritoriu. Terminam la sase puncte de lider (Chimia Râmnicu Vâlcea), caruia îi administram sti o bataita frumoasa, 3-1. Ca sa nu trecem chiar neobservati, luam trei puncte din patru Rapidului. Era mult, era putin? Atât am putut noi în acel an zbuciumat ca un cutremur. Marea satisfactie vine în schimb de la talentatii copii ai domnului Cristoloveanu. Acestia cuceresc al doilea titlu de campioni nationali de juniori (1-0 în finala cu FC Baia Mare), dupa cel obtinut de Cornel Dragusin în 1954. Nici în editia urmatoare de campionat (1978-1979) nu reusim mare lucru, clasându-ne la pe locul 7, într-o serie în care Viitorul Scornicesti izbutea sa câstige locul de promovare în primul esalon mizând pe angajament fizic, lozinci si telefoane pe firul scurt.
1979-1980: Ne iubesc ziaristii! Dupa opt etape reusiseram sa acumulam 12 puncte si ne aflam între primele trei echipe, cu sanse reala de a particpa la gala sprintului final. Dar, ca si cum Scornicestiul anului trecut nu ne ajunsese, ceea ce urma acum pareau secvente desprinse din Alice în Tara Minunilor: la insistentele unui nucleu politic care sesizase ca Ceausescu se afla în pierdere de viteza, insistente mediatizate de un personaj gretos-matahalos, avid de popularitate ieftina, în plina desfasurare a turului campionatului, jucatori valorosi ai echipelor cu care Rapidul se afla an concurenta directa sunt transferati cu arcanul sub podul Grand. Se încearca si legitimarea abuziva a doi bancari: Dragu si Florian Dumitru. Ca raspuns la aceste actinui an forta, suporterii Progresului trimit o scrisoare de protest ziarului Scânteia Tineretului. Acest protest justificat devine public cu sprijinul unui ziarist, domnul Vasile Cabulea. Lucrurile par sa reintre în normal, cei doi întorcându-se în lotul nostru. Nu acelasi lucru s-a întâmplat s-a întâmplat cu alti fotbalisti deturnati de la alte cluburi, ei fiind buni de joc pentru Rapid.
Tutu Bulancea a sfidat frica lui Igna Catre sfârsitul turului, giulestenii ne întrec cu 5-1, dupa un meci cu cântec. La un penalty acordat de cavalerul negru Ioan Igna (ce sa-i faci, avea omul familie, greutati, orientare politica) , regretatul portar Bulancea a protestat împotriva deciziei si a manierei de arbitraj în general într-un mod nemaivazut pe la noi: el s-a întors pur si simplu cu spatele pâna când lovitura de la 11m a fost executata. N-ar fi exclus ca atunci Rapidul sa fi pierdut o buna parte din simpatia de care se bucura cândva în întreaga tara.
Vlad Marica: gol de generic Ne-am revansat în retur. Si înca cum. La poarta lor s-a atacat, ca la Plevna. Puteam sa le dam zece, nu cinci cum ne dadusera ei în primul meci, însa am ratat de parca aveam numai de-alde Florica Voinea în atac! Dar trei suturi tot ne-au intrat în ate. Ultimul, cel al lui Vlad Marica, nu numai ca a meritat un premiu de frumsete (dupa ce a driblat trei adversari, sut cu stângul de la marginea careului mare, în coltul lung, de se uita portarul Rapidului dupa minge, ca bunica-sa dupa Zeppelin, în primul razboi mondial). A fost golul care decidea si echipa care urma sa promoveze în prima divizie. Adica, Progresul ca o tifla bleu-albastra la adresa tuturor gorobetilor ce nu mai stiau cum sa faca pe placul stapânirii, doar-doar or mai câstiga si ei un galon.
[modifică] Perioada 1980-1990
Salvare ca-n filmele cu Nemuritorul În sezonul 1980-1981 ne abatem de la regula retrogradarii ce urma fatidic promovarilor noastre! Scapam cu mari emotii, dar scapam. La golaveraj, în ultima etapa, cu un gol înscris spre finalul meciului. Am avut si noi o data noroc ca destul fuseseram sugrumati de ginioane. Am ramas cu o singura multumire, daca putem sa-i zicem asa: victorii cu Steaua (1-0) si Universitatea Craiova (3-2). Victorii care n-au avut o semnificatie prea mare, acestea fiind umbrite de esecul suferit în etapa a-III-a pe teren propriu în fata echipei din Baia Mare care era condusa la vremea aceea de unicatul numit Viorel Mateianu, nimeni altul decât cel care fusese izgonit, nu de noi, de lânga Platani.
Spre ghilotina, înainte! Inevitabilul s-a produs în campionatul urmator. Alaturi de doua aristocrate ale fotbalului românesc, Universitatea Cluj si UT Arad, echipa noastra ia drumul esalonului secund. Începea astfel pentru necajitii din Parcul cu Platani întunecatul deceniu, deceniu care prevestea mari necazuri. Apar pe prima scena a fotbalului românesc insignifiantele echipe satelit FC Olt Scornicesti, Flacara Moreni si Victoria Bucuresti. Mai zvâcnim în doua partide de prestigiu, învingând Universitatea Craiova cu 2-1 si terminând la egalitate cu Steaua 2-2, dar e greu de spus daca o facuseram din inertie sau era zvâcnetul pasarii împuscate în zbor. Conducerea clubului încearca înlocuirea lui Viorel Mateianu, revenit la echipa dupa experimentul reusit la Baia Mare, cu Robert Cosmoc. Rezultatele sunt nesatisfacatoare. Ba mai rau. În saisprezecimile Cupei României, Rapidul ne administreaza un sec 3-0, scor care întregeste perfect imaginea unei echipe careia îi fugea pamântul de sub picioare.
Drama neputintei Pentru ca nu realizasem nici baremul minim stabilit de Federatie pentru echipele retrogradate, plecam de la -4. Experimentatul Petre Moldoveanu împreuna cu Gelu Cristoloveanu gireaza în tur conducerea tehnica. Totul a mers însa anapoda, probabil si din cauza ca având prea multi jucatori nu se putea cristaliza o echipa. În primavara cu petre Gavrila si Ion Catana miscam ceva mai bine, dar nu putem urca mai sus de locul 10. Era evident, la ora aceea era tot ce puteam da. Asa cum scria cu realism si tandrete distinsul publicist Radu Cosasu, incurabil împatimit de bancari "în toti acesti ani Progresul m-a întarit prin suferinta".
Logoditi cu locul 10 Campionatul 1983-1984 nu ne-a adus mult asteptatul reviriment. Chiar daca adunaseram cu un punct mai mult decât în precedenta editie, chiar daca reduseseram la 15 puncte diferenta dintre noi si lidera seriei nu se chema ca am iesti din apa calâie în care ne balacisem campionatul trecut. Antrenorii Petre Gavrila-Ion Catana au ramas la cârma echipei, dar la fel de neinspirati. Suporterii nu-i vad cu ochi buni, au mereu sa le reproseze câte ceva si de cele mai multe ori o fac pe buna dreptate. Pe de alta parte ne confruntam cu masive fluctuatii de efectiv: au plecat 18 jucatori, venind 21! Nu stim daca nu cumva atunci am stabilit un record mondial în materie de instabilitate, lucru ce a permis pastrarea locului de la mijlocul clasamentului, de parca eram logoditi cu numarul 10!
Promoveaza cine trebuie Tandemul Gavrila-Catana este schimbat de perechea Paul Popescu-Marin Moraru, ceea ce se va concretiza într-o schimbare benefica, ale carei urmari se vor vedea destul de repede. Asezata ca lumea în teren, echipa începe sa joace altceva. De altfel într-o ierarhie a eficacitatii atacul nostru ocupa la finalul întrecerii locul secund cu 59 de goluri. În clasament coborâm cu o treapta mai jos ca la eficacitate, dar, oricum, capataseram un pic de culoare în obraji. Pe locul doi am venit la egalitate de puncte cu Soimii, iar seria a fost câstigata de intangibila Dinamo Victoria, un fel de Scornicesti în uniforma. De fapt fara uniforma, echipa aprtinând, dupa cum se stie, securitatii bucurestene.
Toate lucrurile rele sunt trei Aflat al doilea an consecutiv la conducerea bancarilor, Paul Popescu credea ca nu mai poate sta nimeni în calea fericirii bleu-albastre. Paulica, sa-i fie tarâna usoara, nu banuia în acel moment ca exemplul celor doua divizionare A, FC Scornicesti si Victoria Bucuresti devine molipsitor si pentru alte competitoare cu protectori "mustaciosi". Când cineva acolo sus decide ca un oras atât de important precum Moreniul nu poate sa ramâna fara echipa în Divizia A, ce sanse îti mai ramân tie biet candidat fara pile? De la proiect la fapta, distanta n-a fost prea mare: comportându-se absolut senzational Flacara Moreni s-a instalat cu autoritate pe primul loc si fireste promoveaza.
Diplomele lui Zaroni Maretele realizari din ultimii ani ai acestor marete formatii îmi amintesc de o anecdota cu Zaroni, un om politivc din epoca lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, ce se bucura de reputatia prostului absolut. Circulau anecdotele despre el mai abitir decât cele cu "Bula" pe vremea lui nea Nicu. Una dintre ele spune ca odata, în vreme ce Zaroni se plimba cu trasura, trecând prin fata Universitatii a vazut ca absolventii tocmai primeau diplomele. Acestea, fiind mari si scrise cu litere aurite, l-au impresionat placut pe înaltul demnitar. Zaroni l-a trimis imediat pe vizitiu la decanul facultatii sa-i dea imediat doua diplome, una pentru el, una pentru vizitiu. Decanul, de teama sa n-ajunga la Canal, elibereaza pe loc diplomele solicitate. Ghinion! Zaroni îsi aduce aminte tocmai atunci ca prin strainatate caii de rasa primesc si ei diplome, drept pentru care cere înca doua pentru patrupede. Sarmanul decan are un moment de revolta, pe care însa si-l reprima repede. Zicându-si în barba ca din moment ce a eliberat diplome pentru doi boi, de ce n-ar face-o si pentru doi cai. Fireste, bancul nu trebuie sa ne conduca la conlcuzia ca unde promovasera, trase cu cablul teleferic doua echipe ale puterii , nu mai conta înca una. Dimpotriva, ajunseseram sa ne dorim, de s-ar putea , sa mai urce vreo asemenea doua-trei, sa se înaciere rau de tot între ele. Atunci sa fi vazut cum s-ar fi descurcat. De colo-dincolo, precum chiriasul lui Toparceanu Cu Paul Popescu si Marin Moraru in continuare la carma, luam un start promitator, la sfarsitul turului reusind sa adunam 24 de puncte. Din pacate, exact unde ne interesa cel mai mult, am alunecat "pe-o coaja de banana": meciul disputat la Bucuresti in compania singurei contracandidate serioase la primul loc, ASA Targu Mureo, se incheie nedecis (1-1). Beleaua belelelor se va intampla insa dupa amintita intalnire, mai exact la finele lui septembrie-86, cand s-a hotarat (nu ne mai intrebati cine anume, ca... mai are putin si iese de "acolo", iar asta nu din cauza ca si-a recunoscut cinstit dobitocia...) ca stadionul din Dr. Staicovici sa fie dezafectat. S-a considerat ca n-are rost ca tribunele metalice instalate aici sa mai rugineasca in ploaie, ele fiind mutate rapid intr-un cartier renumit pentru... clima sa secetoasa!... In soseaua Stefan cel Mare, deci, ele au fost reasamblate pe un fost teren de rugbi, dat in folosinta Victoriei Bucuresti, care de acum inainte isi va putea organiza fara probleme jocurile de acasa. Reversul medaliei: Progresul Vulcan se vede pusa intr-o situatie bizara, fiind nevoita sa-si desfasoare activitatea numai in deplasare. Mai precis, sintetizand in cateva cuvinte chinul nostru de aproape un deceniu, noua ani vom umbla cu traista-n bat, de colo-colo, pe la cine ne primea sa jucam la el acasa. Vom incerca sa reamintim adresele noastre flotante, demne de chiriasul grabit al lui Toparceanu: Autobuzul, Giuleoti, ICSIM, Mecanica Fina, Metalul, 23 August, Vointa si probabil au mai fost si altele dar nu ne mai revin acum in memorie. Aaa, sa nu uitam stadionul Dinamo! Maranimosi, cei de acolo ne imprumutau din cand in cand un "carucior cu rotile", dupa ce ne amputasera picioarele. Si de-ar fi fost numai atat. Pe cai laturalnice ne parveneau insa vesti alarmante despre iminenta disfiintare a echipei! Hai sa recunoastem, oricat de imun ai fi la zvonuri, nu poti sa nu te astepti la tot raul lumii, din moment ce confiscarea stadionului era de mult o realitate. Cine ce o fi avut cu noi, era greu de precizat. Cert este ca cineva ne purta sambetele! Mergand mai departe pe fir, veti admite si faptul ca intr-o asemenea depresiva stare de spirit, de otel sa fi fost si nu te-ai mai fi putut antrena sau juca la un nivel amenintator pentru adversare. Dihonia intrase si in conducere. Daca nu cumva, cine mai stie, o unda de soc tocmai de acolo pornea?... Faptul ca, nu peste multa vreme, presedintele Muresan a pornit-o si el dupa... tribunele metalice, deci tot spre Stefan cel Mare, ca "vice" la Dinamo, ar putea alimenta o atare ipoteza. De-o fi fost asa ori ba, stiti cum e vorba aia - hotul cu un pacat, pagubosul cu o mie... Daca Muresan a pacatuit cumva cu noi in acel an, Dumnezeu, Bunutul, care se stie ca nu bate cu batul, l-a zarit de acolo de sus, si l-a trecut la catastif... stiti cum fac si arbitrii cand ai comis un fault grosolan, dar adversarul a ramas in posesia mingii; lasa faza sa mearga pana la capat, dupa care, cand ziceai c-ai scapat, te potcovesc cu-n cartonas galben!... La fel si cu Muresan. Cand se credea el mai mare si mai tare, imediat dupa revolutie, a fost arestat chiar din birourile dinamoviste si tinut destula vreme in cercetari. Nu mai stim exact daca a fost condamnat sau nu, sigur e insa ca de atunci a disparut din fotbal. Dar sa nu acuzam in baza unor simple soapte, iar mai presus de toate sa nu facem pasi prea mari prin tunelul timpului. Suntem abia in decembrie-86, pana la revolutie mai avem trei ani... Catre finalul returului, conducerea, caci despre ea vorbeam, demonstreaza clar ca nu o preocupa deloc promovarea propriei echipe in prima divizie. Sub pretextul ca nu poate gasi in tot Bucurestiul un stadion liber pe care sa dispute partida cu Pandurii Targu Jiu, se accepta suspect de usor ca intalnirea sa aiba loc la... Moreni! Bine ca nu la Scornicesti... Dezgustat de manevrele transparente la care asista neputincios, Paul Popescu refuza sa faca deplasarea impreuna cu elevii sai, ramanand la Bucuresti. Bineinteles, asa cum probabil prevedea "Planul Marschall", jocul a fost pierdut si o data cu el orice sansa de a ocupa primul loc in clasament. Militarii din Targu Mures nu se lasa prea mult rugati si, castigand seria cu un avans de patru puncte, urca pe coverta.
Lotul de jucatori. Portari: Adam, Bazsianu, Levitschi. Aparatori: Bealcu, Beldie, George Dumitru (Perio), Ion Marinescu, Mincu, Ioan Popa, Andrei Popescu, George Radu, Stroie. Mijlocasi: Birjaru, Bolborea, Victor Ene, Nita, Daniel Pavel. Atacanti: Aelenei (Aochiuta), Capat, Duna, Ioan Petrescu, Mihai Stsica, Toanta, Vlaicu, Cezar Zamfir. Antrenori: Paul Popescu si Marin Moraru. Medic: Pompiliu Popescu. Au plecat: Ciuca, Garjoaba, Florin Grigore, Livciuc, Nicolae Marin, Mesaros, Ilie Nita, Dumitru Popescu, Purdea, State, Stsichita. Au venit: Adam, Aelenei, Bealcu, Capat, George Dumitru, Levitschi, Mincu, Daniel Pavel, Ioan Popa, Strsie, Toanta, Vlaicu. Echipa tip: Bazsianu (Adam) - Mincu (Strsie), I. Popa, I. Marinescu (Beldie), G. Radu ( G. Dumitru) - V. Ene, B. Dumitru, Stsica (Nita) - Duna, Petrescu, C. Zamfir (Aelenei).
In Cupa Romaniei: 112. Santierul Naval Oltenita- Progresul Vulcan 0-3 113. Progresul Corabia - Progresul Vulcan 4-6 114. Motoare Disel Bucuresti- Progresul Vulcan 0-1 115. Petrolul Plsieoti - Progresul Vulcan 2-1 (saisprezecimi) Linia de clasament: 1. ASA Tg. Mureo 34 19 9 6 70-31 47 2. Progresul Vulcan 34 18 7 9 54-33 43
Un "record" greu de egalat (1987/88) Asa stand lucrurile, nu trebuie sa mire pe nimeni ca in acel an inregistram cea mai slaba comportare din intreaga noastra istorie: doar 14 din cele 68 de puncte puse in joc, stabilind astfel un record de care s-ar rusina probabil pana si echipa de fotbal a copiilor strazii... Deoarece Paul Popescu spusese raspicat ca in asemenea conditii prefera sa moara de foame decat sa mai ramana la Progresul, la conducere se perinda nu mai putin de cinci tehnicieni. Cum doriti sa vi-i prezentam, in ordine cronologica sau... alfabeticat Au fost Marin Moraru si Vasile Aelenei (tur), Costica Toma cu Adrian Rusu (prima parte a returului), iar in final Nicolae Lupescu. Doisprezece jucatori parasesc parcul cu platani, in locul lor sosind (n-o sa credeti) douazeci si cinci! Multi au fost promovati prin forta imprejurarilor de la juniori, sau au revenit dupa satisfacerea serviciului militar. Foarte putini izbutesc sa se impuna si sa confirme ulterior. Ne referim desigur in primul rand la Liviu Ciobatariu, care nu mai are nevoie de anunturi-reclama-muzica, dar si la Cristian Diaconu, Carol Marina si Valentin Oprea, care au evoluat aici cinci ani consecutiv, contribuind la revenirea noastra in prima divizie. Dar, Aho-Aho, copii si frati, stati cuminti si nu manati, ca pana atunci mai e de povestit ! Seria a fost castigata de Inter Sibiu; la celalalt pol al clasamentului - Progresul Vulcan, care dupa 40 de ani, cobora dramatic in subsolul fotbalului nostru. Dar, va spuneam, deznodamantul era previzibil, degringolada ajungand cuvantul de ordine in str. Dr. Staicovici. Profitand de bulversarea generala, conducerea isi continua cu perseverenta activitatea. Toti sportivii de valoare apartinand inca sectiilor care, miraculos, scapasera zelului demolator, sunt transferati cu grabire. Cand scenariul va fi interpretat pana la capat, numai batranii platani de pe alei vor mai ramane in picioare. Deh, spre deosebire de oameni, deci de sportivi si antrenori, daca vreti, spre deosebire si de cluburi, arborii erau ocrotiti prin lege... De fapt, mai exista si varianta, in care credeau multi, cum ca daca mai dura nitel comedia, si platanii ar fi plecat pe urma fotbaliotilor, Ceauoescu punand ochii pe splendidul nostru parc, unde intentiona, cica, sa mai ridice cine stie ce edificiu faraonic. Si ce motive am fi avut sa ne indoim, daca la doi pasi de noi fusese rasa cu buldozerele mandretea de stadion ANEF. Va imaginati ce jale bolborosea in sufletele noastre, mai ales cand peste toata nenorocirea spargea un ou clocit si Unirea Urziceni, care ne invingea in cupa cu 5-2. E drept, veti zice, au pierdut si alte case mai mari cu acest scor, pe undeva, prin zona-Kosice. De acord, numai ca noi nu permitem aluzii rautacioase la adresa unora care ulterior au devenit presedinti bleu-albastri...
Lotul de jucatori. Portari: Adam, Bazsianu, Vladila. Aparatori: Banuta, Bealcu, Ciobotariu, Manu, Martina (Fondanta), Ion Marinescu, Mihale, Mincu, Petre Petre, Ioan Popa, Strsie, Ion Tica. Mijlocasi: Badulescu, Birjaru, Ciocanete, Damian, Diaconescu, Bolborea, Fulga, Hristu, Ion Vasile, Ivan Nicolae, Florin Simion, Vsiculescu. Atacanti: Aelenei, Buotean, Capat, Cioaca, Dochia, Dragnea, Duna, Oprea, Ion Petre, Bogdan Simion, Cezar Zamfir. Au plecat: Beldie, George Dumitru, Victor Ene, Levitschi, Nita, Daniel Pavel, Ioan Petrescu, Andrei Popescu, George Radu, Mihai Stsica, Toanta, Vlaicu. Au venit: Badulescu, Banuta, Buotean, Cioaca, Ciobotariu, Ciocanete, Damian, Diaconu, Dochia, Eugen Dragnea, Fulga, Hristru, Vasile Ion, Nicolae Ivan, Manu, Marina, Mihale, Oprea, Ion Petre, Petre Petre, Bogdan Simion, Florin Simion, Ion Tica, Vladila, Ionel Vsiculescu. Echipa tip: Bazsianu (Adam) - Bealcu (Manu), I. Popa, I. Marinescu (Tica), Strsie (Mincu) - Ciocanete, B. Dumitru (Marina), V. Ion - Duna, Cioaca, C. Zamfir (Aelenei).
In cea de-a 50-a editie a Cupei: 116. Dunarea Giurgiu - Progresul Vulcan 2-4 117. Unirea Urzeni - Progresul Vulcan 5-2 Bilant Cupa Romaniei: Anual: 2 1 0 1 6-7 Total: 117 70 12 35 231-169 Linia de clasament: 1. Inter Sibiu 34 23 5 6 62-27 51 18. Progresul Vulcan 43 5 4 25 25-62 14
Curs practic de Mecanica Fina (1988/89) Intrucat marea intreprindere Vulcan nu rima deloc cu divizia C, in acest an competitional devenim Progresul Energia Bucuresti. Am glumit, desigur. In fapt, preluam din mers numele proaspat infiintatei Asociatii Sportive a IAMRCT-ului, care in continuare sustinea financiar echipa din Dr.Staicovici. S-a umblat insa zdravan la efectivul de jucatori, redus de la 38 la 24. Pai, de unde atatea salarii, atatea alte cheltuieli, cand intreprinderile intrasera si ele la stramtoaret Cum preoedintele Mureoan isi incheiase partitura, in locul lui vine Dan Ionescu. Este readus la conducerea echipei si antrenorul Paul Popescu, ceea ce, in principiu, era deja un punct caotigat. Asta, ca metafora, adevarul practic fiind acela ca porneam de la minus 3 in clasament, din cauza dezastrului de anul trecut, cand nu indeplinisem baremul stabilit de federatie. Dincolo de asta, am fost siliti sa asistam la un curs intensiv de Mecanica Fina, curs desfasurat pe o perioada de 34 de etape. Constracandidata noastra la promovare este sprijinita eficient, izbutind fara probleme sa-si atinga obiectivul. Deci, "Mecanica Finuta", cum o alinta cu oarm Radu Cosaou, s-a situat pe primul loc. Lasand la o parte pilele "finutilor", sa recunoaotem insa ca buba cea mare se afla in ograda noastra. De fapt, sa fim sinceri pana la capat, spunand ca activitatea noastra continua mai mult din inertie, aoa cum continua sa mai mearga nitel prin batatura gaina cu capul taiat... In concluzie, inregistram nsi un uoor progres, dar in acelasi regim de debusolare fara frontiere. Cea mai buna dovada a ambelor fatetet In Cupa Romaniei pierdem meciul din primul tur, disputat in compania aceleeasi Unirea Urziceni, dar de asta data... numai cu 2-1!
Lotul de jucatori. Portari: Adam, Leibu. Aparatori: Bealcu, Ciobotariu, Marina, Ion Marinescu, Morooanu, Ioan Popa, Strsie. Mijlocasi: Anton, Diaconu, Dragu, Vasile Ion, Constantin Marin, Pancisin, Pantazi (aobolanu'), Daniel Pavel, Stsian. Atacanti: Capat, Cioaca, Eugen Dragnea, Oprea, Ion Petre, Tachescu. Antrenori: Paul Popescu, Gheorghe Cristoloveanu, Mihai Stsichita. Medic: Pompiliu Popescu. Au plecat: Aelenei, Badulescu, Banuta, Bazsianu, Birjaru, Buotean, Ciocanete, Damian, Dochia, Bolborea, Duna, Fulga, Hristru, Nicolae Ivan, Manu, Mihale, Mincu, Petre Petre, Bogdan Simion, Florin Simion, Ion Tica, Vladila, Vsiculescu, Cezar Zamfir. Au venit: Constantin Anton, Dragu, Leibu, Constantin Marin, Morooanu, Pancisin, Pantazi, Daniel Pavel, Stsian, Tachescu. Echipa tip: Adam (Leibu) - Bealcu (Morooanu), Popa, Ciobotariu, Strsie (Marinescu) - Diaconu, Marina, Pavel - Oprea, Petre, Cioaca (Capat).
Linia de clasament: 1. Mecanica Fina 30 19 5 6 56-23 43 2. Progresul Energia 30 18 2 10 56-28 38 Aoadar, chiar si cu cele 3 puncte penalizare n-am fi realizat mai mult. Totusi, parca licarea o luminita...
A facut "richita" micounele ! (1989/90) Numai asimi IMUC (*) nu fuseseram!... Va dati seama ce "legatura indestructibila" exista intre Banca si Montarea Utilajului Chimic... Dar tot era bine ca nu ne transferasera la Sibiu sau cine otie prin ce alte parti. In finalul finalului, bine ca mai existam! A intervenit insa cel mai important eveniment, nu doar din viata clubului tarii, ci si a tarii - ziua de 22 decembrie 1989. Salvat ca prin minune, La capatul puterilor, cum suna titlul unui film cu Sylvester Stalonne, clubul "dusmanilor de clasa" care fusesera intelectualii din Banca Nationala a Romaniei, se scutura de toate spaimele trecutului. Odata cu destramarea rapida a vechilor structuri, parcul cu platani se redeoteapta la viata. Progresul asimii IMUC reuoeote sa caotige seria a V-a - depasindu-si cu cinci puncte principala adversara, Metalul Bucuresti - si revine in Divizia B. Reinvatam sa mergem, precum un copil mic, tintuit multa vreme la pat de o boala grea... In Cupa, Tehometalul ne elimina din chiar primul meci, dar acum asta nu mai supara pe nimeni. Normal, cand ti-e foame, iti lasa gura apa si la un colt de paine; cand esti satul, sta friptura langa tine si nici n-o bagi in seama!... Printre juniorii promovati la seniori se remarca Florin Carstea, un atacant de clasa, calitati fizice cu carul, tehnic, mare primejdie pentru portarii adversi. Ulterior el va realiza un impresionant salt valoric, devenind titular de nadejde al Progresului. Avea sa fie covocat in cateva randuri de Anghel Iordanescu la echipa nationala, evoluand pentru inceput in cateva finaluri de partide. Din pacate, ba o accidentare mai adanca, ba o fire mai superficiala, i-au barat drumul spre o cariera de anvergura celei pe care ar fi avut-o la indemana.
Lotul de jucatori. Portari: Adam, Leibu. Aparatori: Butsi, Ciobotariu, Hadade, Marina, Ion Marinescu, Morooanu, Ioan Popa, Strsie. Mijlocasi: Anton, Diaconu, Marian Lacatuo (Bocanici), Pantazi, Stsian, Stuparu, Daniel Tase (Ursache). Atacanti: Grigore Angelescu, Carstea, Craiu, Duna, Grigoroscuta, Hegheduo, Margelatu, Oprea, Ion Petre, Toanta. Antrenori: Gheorghe Cristoloveanu, impreuna cu Marin Moraru (etapele 1-5), apsi cu Dumitru atefan. Medic: Pompiliu Popescu. Au plecat: Bealcu, Capat, Cioaca, Dragne, Dragu, Ion Vasile, Constantin Marin, Pancisin, Pavel, Tachescu. Au venit: Ion Anghelescu, Butsi, Carstea, Craiu, Duna, Grigoroscuta, Hadade, Hegheduo, Marian Lacatuo, Margelatu, Stuparu, Tase, Toanta. Echipa tip: Adam (Leibu) - Morooanu (Marina), Hadade (Ciobotariu), Popa (Marinescu), Strsie - Diaconu, Pantazi, Stsian - Oprea, Petre, Duna (Carstea).
Linia de clasament: 1. Progresul asimii IMUC 30 18 6 6 57-21 42 2. Metalul Bucuresti 30 17 3 10 70-35 37
[modifică] Perioada 1990-2000
Scartaind din roti alene... (1990/91) Ne specializam si mai intensiv in... pasari. Adica ramanem tot "osimi" cu numele, dar ne schimbam preoedintele. Vine Dorel Cioara, baiat de 14 karate, pe care mi-e si frica sa-l numesc inimos. Ca de la inima i s-a tras, sarmanul, cativa ani mai tarziu, si nimeni n-ar putea jura ca, de fapt, nu cumva de la stressul prin care treceam nsi atunci. Sa speram ca si Dorel se afla pe pajiotea aceea din Rai despre care vorbeam mai la inceput, aplaudand nazdravaniile cu mingea ale lui Ozon. Ca el unul, Dorel, n-are vsie sa joace, fiind... suferind cu inima. Eh, i-am trimis prin poota ingerilor o gluma postuma, chiar doua, pornite din inimile noastre, nici ele prea sanatoase dupa atatia ani de Progresul. Nu mai tinem minte daca in 1990 se introdusese TVA-ul, dar in ceea ce ne priveote, precis am platit impozit pe LEA, adica Lipsa Experientei Adaugate talentului si promisiunilor pe care le reprezentau multi dintre baietii nootri. Bine cel putin ca, pe final, am avut resurse sa punem barca pe firul apei, altminteri nu garantam ca nu ne-ar fi cedat nervii la o noua poticneala! Venim "pe 14", transpirati leoarca, uitandu-ne unii la altii, ingroziti de trasorul care ne ouierase pe la urechi. Ca ne si intrebam cateodata, parol d'honeur (Rica ar fi zis "Sa moara mama!"), daca ne gandim bine, in toti aceoti ani cei mai tari am fost nsi, suporterii!... Ar fi rezistat cei ai lui Steaua sau Dinamo prin frigul siberian al diviziei C t! Probabil ca ar fi dat foc nu numai gradenelor, cum mai obionuiesc 'mnealor, ci clubului, cu totul! Macar aoa, de-ai naibii, sa se mai incalzeasca nitel... Conform traditiei... plataniene - anul si juniorul promovat - urca la prima echipa fundaoul dreapta Petre Tinel. In timp, avea sa devina titular de baza, cu multe selectii si in reprezentativa de tineret. Seria este castigata de Electroputere Craiova. Oltenii izbutesc ceea ce noua nu ne statuse in puteri, adica sa treaca peste handicapul unei penalizari si sa ajunga in aceeasi banca a patra, randul de la geam, cum canta Danut Spataru (si el trecut in tinerete prin Staicovici), deci in rand cu concitadina Universitatea Craiova. O fi prazul vreo leguma datatoare de puterit Mai stii ...
Lotul de jucatori. Portari: Adam, Chirila, Vasile Leibu. Aparatori: Balan, Bealcu, Gabriel Calin, Ciobotariu, Cruceru, Marina, Ion Marinescu, Morooanu, Sorin Mustatea, Tanase, Strsie. Mijlocasi: Torian Chirita, Diaconu, Bolborea, Victor Ene, Pantazi, Stan, Stsian. Atacanti: Ion Angelescu, Carstea, Craiu, Duna, Grigoroscuta, Oprea, Ion Petre. Antrenori: Dumitru atefan ajutat de Cristoloveanu Gheorghe - in tur, iar in retur Dumitru atefan - Dumitru Babsie. Medic: Pompiliu Popescu. Au plecat: Anton, Butsi, Hadade, Hegheduo, Marian Lacatuo, Margelatu, Ioan Popa, Stuparu, Tase, Toanta. Au venit: Balan, Bealcu, Gabriel Calin, Chirila, Torian Chirita, Cruceru, Bolborea, Victor Ene, Sorin Mustatea, Petre Tinel, Tanase, Stan. Echipa tip: Adam (Leibu) - Morooanu, Ciubotariu, Calin, Strsie (Marina) - Diaconu, Chirila, Dumitru (Ene) - Duna, I. Petre (Oprea), Carstea.
In Cupa Romaniei (editia cu nr. 53): 120. Rapid Feteoti- Progresul asimii IMUC 2-0 Linia de clasament: 1. Electroputere 34 21 6 7 93-38 48 14. Progresul 34 13 6 15 45-47 32
A venit Soare(le) si pe ulita noastra! (1991/92) Parca nu ne venea sa credem... Concomitent cu startul in noul campionat, revenim, dupa 14 ani, la vechea denumire de Progresul, avand ca principal sponsor Banca Nationala. A fost un mare semn de bun augur. ai, otiti dumneavoastra, suporterul care se respecta crede in superstitii macar cat Iordanescu in celebra lui cruciulita. Ca nu ne-a tradat intuitia, o dovedeote faptul ca la finele parcursului aruncam bratele spre cer, a victorie, precum micutul Pantani in Turul Frantei, pe linia de sosire a unei etape de catarare, in Alpi... Dupa aproape zece ani de bejenie prin diviziile inferioare, de jefuire a celor mai buni jucatori, intr-un cuvant, dupa cea mai intunecata perioada din existenta noastra, aveam - pastrand proportiile, desigur - trairile celui intors acasa dupa un lung si dezumanizant prizonierat. Reimbracam, in sfarsit, hainele in care ne simteam atat de bine. Puteam sa ne scoatem iarasi smockingul din cufarul in care zacuse parca o veonicie si sa aparem la cocktailul de gala oferit de lumea buna a fotbalului nostru - campionatul diviziei A. Domnul Vlad Soare (un nume predestinat), viceguvernator pe atunci al Bancii Nationale, preia destinele clubului, iar efectele benefice incep sa se vada imediat. Sunt adusi cativa jucatori de valoare, pentru acoperirea posturilor aflate in suferinta. Ca antrenor principal vine Simionao, cu Dumitru atefan secund. Se intocmeote un program clar de activitate pe anul ce urmeaza, un altul cu bataie mai lunga. Lucrul la intamplare, dupa ureche, este aruncat la cooul de gunsi, iar echipa simte noul puls. Ca si suporterii, acest barometru atat de fidel. Cu alt moral, nu-i vorba, si cu... portofel nou, incepem campionatul sub cele mai bune auspicii. Returul se anunta oarecum mai dificil, intrucat in lupta pentru primul loc intervine si Gloria CFR Galati, ambitioasa echipa moldava avand o revenire impresionanta. Dar si nsi iutim pasul, adunand in ultimile 17 etape inca 27 de puncte. Cu un total de 47, urcam din nou in al saptelea cer - a se citi divizia A !
Lotul de jucatori. Portari: Adam, Ion Campeanu, Leibu. Aparatori: Balan, Gabrie Calin, Ciobotariu, George Dumitru, Corneliu Ionescu (Bulgaru'), Marius Marin, Marina, Morooanu, Tinel Petre, Marian Popescu. Mijlocasi: Chiran, Torian Chirita, Diaconu, Bolborea, Victor Ene, Nita, Olarsiu, Pologea. Atacanti: Carstea, Craiu, Duna, Oprea, Ion Petre, Strizu, Vaiscovici. Medic: Pompiliu Popescu. Au plecat: Ion Angelescu, Bealcu, Chirila, Cruceru, Adrian Grigoroscuta, Ion Marinescu, Mustatea, Pantazi, Stan, Stoian, Stroie. Au venit: Ion Campeanu, Chiran, George Dumitru, Corneliu Ionescu, Marius Marian, Nita, Olarsiu, Pologea, Marian Popescu, Strizu, Vaiocovici. Echipa tip: Adam (Campeanu) - Marina, Ciubotariu, Calin (M. Popescu), Dumitru (Marin) - Diaconu (Olarsiu), Ene, Dumitru (Chirita) - Oprea, Duna, Carstea (Strizu).
In Cupa Romaniei (editia 54): 121. Girueta Bucuresti - Progresul 2-3 122. Tehnometal Bucuresti - Progresul 1-3 123. CONPREF Constanta - Progresul 0-2 In "saisprezecimi": 124. Rapid Bucuresti - Progresul 1-1 si 7-6 (dupa11 m)
Bilant in Cupa Romaniei (editia 54): Anual: 4 3 1 0 2-2 Total: 124 73 13 38 244-181 Linia de clasament: 1. Progresul 34 20 7 7 64-31 47 2. Gloria CFR Galati 34 19 8 7 64-34 46
PARTEA a VI-a CE BINE NE STA IN SMOCKING !
Ramanem in carti (1992/1993) Iesirea din Infern se savarsise, dar trebuia facut totul ca sa sa nu ajungem naibii iarasi in cazanul cu smoala incinsa! Amanunt extrem de important pentru liniotea echipei, pentru intronarea acelui echilibru sufletesc fara de care nu e posibila performanta, la inceput de campionat a fost fixat un obiectiv rezonabil si perfect la indemana: evitarea retrogradarii. Obiectiv dublat de ideea completarii continue a lotului cu valori certe, astfel ca in anul viitor sa putem visa la mai mult. Printre nsii veniti se afla fotbalioti cu vechi otate de serviciu in prima divizie, dar si cativa puoti cu talent incontestabil. Simionao incearca sa asambleze piesele din mers, dar unele inca scartaiau. Desi placut ochiului, jocul nu se lega prea bine, sau se lega cu un singur nod, dovada cele doar 11 puncte de la sfarsitul turului, cu un ingrijorator minus 5 in clasamentul adevarului. Apar si inerentele ghinioane, cum ar fi ratarea unui penalty in partida de acasa, cu SC Bacau, incheiata cu un 0-0 dupa care ne-a luat cu usoare frisoane. Nu mai vorbim de meciul cu Steaua, tot in barlogul nostru, cand am fi meritat cel putin un punct, dar arbitrul Salomir-senior a fost de alta parere. Dupa ce ca un meci intreg a tolerat jocul dur ca un TAB al apararii oaspetilor, pe care s-a multumit doar sa-i dojeneasca parinteste, in minutul 86, la 1-1, dupa o faza inodora-incolora-insipida, el acorda militarilor un penalty gratuit. Nici daca ar fi arbitrat Moo Craciun sau, poftim, Moo Nicolae, sa nu creada cineva ca-i vreo aluzie la mijloc, nu putea sa le faca militarilor un asemenea dar ! In concluzie, 1-2, iar acum ne-a apucat dardaiala de-a binelea !... Faptul ca Salomir a incasat opt etape de suspendare n-avea cum sa ne incalzeasca, mai ales ca, din motive neclare, nu a efectuat in intregime pedeapsa. Vorba vine neclare... Pentru retur se va recurge la experimentatul antrenor Dumitru Nicolae-Nicuoor, care va prelua functia de director tehnic. Nea Nae a schimbat imediat registrul. Am inceput sa cantam mai "pe basi", mult mai pragmatic. Luam 18 puncte salvatoare in retur, intre care enorm a contat cel de la... tanti Elvira. Adica de la Braila, unde otiti cu totii ce "greu se castiga lira"... 2-2, cu un gol antologic, spre final, al lui Florin Carstea. Din Cupa Romaniei, ne scoate in optimi Steaua, cu 1-0, dar treaca de la nsi! Nsi am fi vrut sa-i batem... peste patru ani, in finala din '97, nu acum... Dar stati ca ajungem imediat si acolo.
Lotul de jucatori. Portari: Adam, Ion Campeanu, Costel Campeanu, Musta. Aparatori: Bacoo, Baicea, Gabriel Calin, Ciobotariu, George Dumitru, Mirea, Petre Tinel, Mircea Popa, Marian Popescu. Mijlocasi: Atomulesei, Tudorel Cristea, Diaconu, Victor Ene, Olarsiu, Eugen Popescu, Mihai Stsica, Ursu. Atacanti: Carstea, Duna, Iulian Oprea, Valentin Oprea, Strizu. Antrenori: Vasile Simionao si Dumitru atefan - in tur, Simionao - in retur. Director tehnic: Dumitru Nicolae-Nicuoor. Medic: Pompiliu Popescu. Au plecat: Balan, Chiran, Chirita, Craiu, Bolborea, Corneliu Ionescu, Leibu, Marin, Marina, Morooanu, Nita, Ion Petre, Pologea, Vaiscovici. Au venit: Atomulesei, Bacoo, Baicea, Costel Campeanu, Tudorel Cristea, Mirea, Perlat Musta, Iulian Oprea, Mircea Popa, Eugen Popescu, Mihai Stsica, Ursu. Echipa tip: I. Campeanu (C. Campeanu) - Ciubotariu, Mirea, Baicea (M. Popescu), Dumitru - Atomulesei (Ursu), Olarsiu (E. Popescu), T. Cristea (M. Stsica) - Duna, Carstea (Oprea), Strizu.
In Cupa Romaniei (editia nr. 55): 125. ASA Campulung Moldovenesc- Progresul 1-2 (saisprezecimi) 126. Steaua - Progresul 1-0 (optimi) Bilant in Cupa Romaniei: Anual: 2 1 0 1 2-2 Total: 126 74 13 39 244-181 Linia de clasament: 1. Steaua 34 25 7 2 84-22 57 15. Progresul 34 9 11 14 38-53 29
Cum zice bancul acela cu viemisori, usor scabros, totusi amuzant "Cine papa bataturica primeste si ochisor..." Dupa multa vreme, fiindca papasera destule "bataturici" prin diviziile B si C, baietii primesc "ochisorul" unui exotic turneu international in Siria si Liban, la inceputul lui februarie '93. Il reamintim nu doar de dragul informarii exacte, ci indeosebi pentru ca nu-i exclus ca atunci sa se fi produs saltul care ne-a asigurat returul salvator. Deci: cu Selectionata Siriei, 0-1 in primul meci, din nou 0-1 peste alte cinci zile. Dar era selectionata... In schimb, cu formatiile de club zburdam: 3-1 cu Kamishli, 2-1 cu Security Beirut, 2-0 cu Sagesse Beirut. In sfarsit, mai simteam si noi gustul victoriei, ceea ce, oricat de putin, a contat...enorm!
Afacerea Farul (1993/94) Simionas pleaca. Pe aleile dintre platani apare tertetul Jacky Ionescu, Viorel Kraus, Gelu Cristoloveanu, pe tabelele de marcaj apar mai des scoruri favorabile noua. Se vedea cu ochiul liber ca ne miocam mai in vsie, ca echipa a crescut valoric. Dovada, de altfel, si faptul ca de multi ani nu mai avuseseram nsi oameni la loturile nationale. Remediaza problema Carstea, Lita, Petre Tinel, Potocianu, Lutu... Cel putin zgatia asta mica de la urma, "mata asta care cantareote cinope kile cu crampoane cu tot" cum radea de el Cornel Dinu, le sucise tuturor si mintile, dar mai ales picioarele. Pacat ca a plecat de la nsi, fiindca, cine otie, cu el in teren poate am fi reusit mult mai mult. Dar ne bucuram ca a confirmat la nationala de tineret, ca a facut cateva meciuri senzationale la Craiova, ca a ajunsese intr-o vreme sa reprezinte si pentru turcaletii de la Galata speranta unui al dsilea Hagi. Ziceam insa de Cornel Dinu: el a fost instalat in fruntea Societatii Comerciale Progresul SA, care avea ca tel aducerea clubului nostru la un standard cu adevarat european, cu adevarat profesionist, compatibil cu marile rezultate. Desigur, nu se pot sari cinci trepte dintr-o data etape, mai exista inca destule probleme de pus la punct, dar nsile structuri au intrat in functiune oricum mai repede decat... reactoarele de la Cernavoda, iar rezultatele vorbesc de la sine. Pata neagra a acelui an a fost mult mediatizata patanie cu Farul Constanta. Nu, daca ingaduiti metafora, ca incidentul ar fi stins lumina pe strada doctor Staicovici, ca ne-ar fi stricat imaginea, cum se spune. Dar faptul ca, dupa ce s-au batut cateva zile "clopotele Mitropoliei" cum ca s-ar fi incercat trucarea acelui joc, am ramas si fara punctele respective in clasament, ne-am vazut si cu dsi componenti de baza suspendati pe termen lung - Carstea si Baicea. Nu mai punem la socoteala moralul zdrentuit cu care am continuat serialul campionatului dupa acest penibil episod. Fara doar si poate, ne-am fi clasat pe un loc mult mai bun decat 9, cum am izbutit in final. Ne-a ramas consolarea ca 9 era, indiscutabil, mai bun decat 15...
Lotul de jucatori. Portari: Adam, Blid, Bratu, Toma. Aparatori: Baicea, Ciobotariu, Craciun, George Dumitru, Rareo, Petre Tinel, Marian Popescu, Potocianu, Stsicov (Rusu'). Mijlocasi: Atomulesei, Balea, Bolohan, Victor Ene, Iancu, Lita (Pantera), Lutu (Olteanu'), Miu, Olarsiu, Narcis Raducanu, Mihai Stsica, Constantin Ovidiu. Atacanti: Carstea, Duna, Margineanu, Iulian Oprea. Antrenori: Ion V. Ionescu (Jacky), Gheorghe Cristoloveanu. Director tehnic: Viorel Kraus. Medic: Pompiliu Popescu. Au plecat: Bacoo, Calin, Costel Campeanu, Ion Campeanu, Tudorel Cristea, Diaconu, Mirea, Musta, Valentin Oprea, Mircea Popa, Eugen Popescu, Strizu, Ursu. Au venit: Balea, Blid, Bolohan, Bratu, Craciun, Iancu, Lita, Lutu, Marginean, Rareo, Miu, Potocianu, Narcis Raducanu, Stsicov, Toma, Cristian Stsica. Echipa tip: Blid (Adam) - T. Petre, Ciubotariu, Potocianu, A. Craciun (Baicea), Stsicov - Lita (Ene), Olarsiu, C. Stsica (Lutu) - Duna, Carstea (Marginean).
In Cupa Romaniei (editia 56): 127. Metalurgistul Cugir - Progresul 0-2 (oaisprezecimi) 128. Dinamo Bucuresti - Progresul 2-0 (optimi)
Sa lasam de data aceasta bilantul cupei, ca nu-i vreo scofala. In schimb, linia de clasament merita revazuta. Nu ca aici am fi spart norii, dar cu toate belelele de care aminteam, aveam, iata, bilete bunicele, pe undeva pe la mijlocul "salii". 1. Steaua 34 22 9 3 63-19 53 9. Progresul 34 14 4 16 44-42 32 Plus ca avem nas sa va prezentam din nou si jocurile de referinta ale acelui an: Progresul - Universitatea Craiova 5-2 Progresul - Gloria Bistrita 6-0 In urma cu doi ani, sa ne fi prezis nepoata Omidei una ca asta, ne-am fi facut cruce cu limba in cerul gurii!...
O JUMATATE DE SECOL IN PARCUL CU PLATANI Incepem, din mai multe puncte de vedere, un sezon-eveniment. In primul rand, conducerea decide ca de acum inainte ne vom numi FC NAtIONAL! Unii au mai marait, "Cum, domnule, asteptam de atata amar de vreme sa reintram in pielea noastra, deci sa redevenim Progresul, iar acum, neobligati de nimeni, ne revopsim firmat" Altora ideea le-a placut la nebunie, "Suntem mari, noi si cu Nacional Montevideo ce mai avem nume atat de sonore!" Pana la urma, nu era sa ne certam din atata lucru - echipa sa mearga bine!... La o denumire atat de pompoasa, nu se cadea sa nu ne tragem si un preoedinte de onoare pe cinste; cine altul decat Ilie Nastaset Veti zice, poate, ca Ilie a apartinut Stelei. Aiurea, o fi fost pe hartie, pe celebrul atat K. O fi fost de jure, cum ar zice avocatii. In realitate insa, unde si-a facut el numele, gloria, unde si-a olefuit talentul, daca nu la nsi, pe Progresul t Aud tt Da, da, pe zgura aceea dinspre... cocooul care cucurigea taman cand sa serveasca El Shaffei sau Kalulia... Sa continuam cu aniversarile: Banca Nationala, aceasta grandioasa institutie de care ne-am legat viata prin definitie, implineote venerabila varsta de 115 ani. De asemenea, si sper ca n-ati uitat, se adunasera 50 de ani de cand se infiintase echipa de fotbal BNR Bucuresti. Va dati seama, o viata de om, O JUMATATE DE SECOL! Cate bucurii si deznadejdi sportive nu ne-au insotit, cate prefaceri sociale carora le-am fost martori, sau martiri - ce mai conteaza o litera! ai cate nadejdi, acum, ca nu ne va mai fi dat niciodata sa trecem prin purgatoriul eoaloanelor inferioare numai fiindca unora de sus nu le placeau ochii nootri... Doamne ajuta! Din fuga... calculatorului, caci astazi nimeni nu mai scrie, vorba Olimpiei Panciu, cu creionul pe hartie, deci sa mai notam si cei 40 de ani de la promovarea Progresului Finante Banci in prima divizie, precum si cea de-a 20-a prezenta la aceste "convorbiri la nivel inalt". Pe scurt, aveam suficiente motive sa curga vinul in valuri mai ceva decat dupa celebra fraza din finalul unei transmisii de-a lui Szepessy, care, desigur, nu-i vine nici la genunchi lui Iliuta Dobre al nostru... FRF decide sa aplice dispozitia FIFA, care acorda trei puncte pentru victorie. Se spera desigur ca, dincolo de alinierea la cerintele forului fotbalistic suprem, masura sa stimuleze apetitul ofensiv al echipelor, contribuind implicit la disparitia remizelor de salon. Ca, intre nsi fie vorba, si FIFA cam tot de aia o luase... Revine in tara, dupa cativa ani petrecuti in Germania, fosta glorie a fotbalului romanesc, Lita Dumitru. Intrucat el absolvise acolo o ocoala de antrenori, era dornic sa arate ce poate, si nu oriunde, ci la o grupare solida, din Divizia Nationala. Cornel Dinu ii acorda o oansa vechiului sau coleg de Guadalajara, propunandu-i sa preia unsprezecele din Dr. Staicovici. Se bate urgent palma si iata-ne porniti in, poate, cea mai ciudata aventura din existenta echipei noastre. In mod sigur cea mai ciudata din cariera tinerilor jucatori de atunci: Pregatirile se desfaooara ca la carte, parca in nota acelei formule hazlii pe care o declamam in copilarie, "Cu viteza americana si cu tehnica germana". Partea germana fiind reprezentata, daca doriti, de Herr Litza, iar cea americana, of corse, de ritmul meciurilor de pregatire impus de antrenor, din trei in trei zile, ca in NBA... Cand incepe spectacolul (a se citi, fireote, campionatul) nu ne venea sa credem! Trupa de comando a lui Lita sfideaza toate pronosticurile, deschizand foc la gura tevii catre toate tintele: 3-2 cu Universitatea Craiova... Ma rog, ii mai batuseram nsi si altadata. 4-1 cu Petrolul... Hm, gazarii cantau cam de multicel melodia "Fosta-i lele cand ai fost". 3-1 cu Gloria Bistrita... Sa zicem ca nici aici nu era nimic para-normal, mai ales ca toate cele trei meciuri le jucaseram acasa. Buun, dar cum ramane cu scorurile din deplasaret 5-2 cu Otelul Galati, 3-0 cu UTA, 3-0 cu F.C. Argeo! Ca despre ultimele doua ne si luau unii peste picior, "Mai, copii, vsi sunteti siguri ca n-ati caotigat cumva la... masa verdet". Duoul rece, dar ce duot sauna finlandeza, nu alta, ne-a facut-o insa Steaua, taman cand ne era lumea mai draga si ne cantau mai liric sirenele la ureche. Militarii priveau cu destule cute pe frunte jocul direct din Ghencea, mai ales ca pana atunci cam urcasera greu la deal... Dar fie ca ei s-au concentrat la maximum, fie ca in casa jucatorilor nootri cam venise fudulia in vizita... Sau altcineva... De pilda, vreun "Ionut Chirila" de-al lor ! Cert e ca ne-au tras un 6-0, "Dublu forfait" titra un ziar, de ne tiuie si-acum aceleasi urechi in care ne fredonasera ametitor parsivele alea cu coada de peste, dar cu sani ca-n "Telefonul fierbinte"... Ne dezmeticim nitel la Braoov. Adica nu nitel, ca la 4-0, cum ne-am scos nsi parleala, se chema ca mergem tot pe cai albi. Mai ales ca, premiera absoluta in Staicovici, iernam pe primul loc! E drept, la egalitate de puncte cu Steaua, dar cu... platani-averaj superior nsi. Ce sa-i facem, cand te cocoti pe primul loc fiindca ai inscris mai multe goluri decat adversarul, iti mai permiti si cate-o glumita. In retur, insa, ne-a inghetat zambetul pe buze. Ceea ce s-a intamplat atunci ramane o enigma demna de romanele Rodicai Ojoc-Braooveanu. In primele oapte etape inregistram cinci infrangeri si doua egalitati !! Lita Dumitru este inlocuit in etapa a 25-a cu Viorel Hizo, care si el fusese mazilit de la Rapid. Fostul ceferist de ocazie va stopa oarecum degringolada, izbutind in final sa gareze la linia a oasea. Aratam precum maotile din teatrul antic, una radea, cealalta plangea. Era, fireote, mult mai bine ca anul trecut. Dar cand ne gandeam ce pasare maiastra avuseseram in colivie, si cum uitaseram nsi ferestruica deschisa... S-au facut, si probabil se vor mai face, multe speculatii pe marginea prabusirii noastre din retur. S-a supralicitat importanta plecarii lui Cornel Dinu la Dinamo, socotindu-se ca astfel clubul s-a confruntat cu un vid de putere. Nu dorim sa minimalizam rolul intoarcerii Procurorului la prima dragoste, dar nici nu subscriem acestei pareri. Dimpotriva, in locul sau a venit Gino Iorgulescu (va amintiti t), fostul... junior pe care eram obligati sa-l avem in lot, intr-o vreme cand pe nsi scria divizia B. Iar Gino s-a dovedit un pilot cu mana sigura, care a ridicat simtitor plafonul de zbor, ferindu-ne de zone de turbulenta. Radacinile raului se aflau in alta parte si probabil le vom descoperi cam tot atunci cand se va afla cu exactitate cine a tras la revolutie... Cum un necaz nu vine niciodata singur, Marin Duna pierde si el titlul de golgheter, avut, vorba aceea, in buzunarul de la ceas. In ultimele etape, contracandidatii sai Axinia II si Craioveanu inscriu cu o uourinta uluitoare, lucru care, fireote, n-are nici o legatura cu plecarea, la scurta vreme, a lui Craioveanu peste hotare, nici cu incercarile disperate ale nemtenilor de a-l plasa pe Axinia in Olanda...
Lotul de jucatori. Portari: Adam, Colceag. Aparatori: Batranu, Ciubotariu, George Dumitru, Petre Tinel, Potocianu, Topolinschi. Mijlocasi: Bolohan, Tudorel Cristea, Victor Ene, Lita, Lutu, Matinca, Olarsiu, Pistol, Gabi Raduta, Stancu, Visalom. Atacanti: Baicu, Carstea, Ceausila (Papin), Duna, Hanganu. Antrenori: Ion Dumitru (et. 1-24), Marcel Pigulea (1-17 si 27-34), Dumitru Bolborea (1-34), Viorel Hizo (25-34). Medic: Pompiliu Popescu. Au plecat: Atomulesei, Baicea, Balea, Blid, Bratu, Craciun, Iancu, Ion Stelian, Marginean, Miu, Rareo, Iulian Oprea, Marian Popescu, Narcis Raducan, Mihai Stsica, Cristian Ovidiu Stsica, Stsicov, Petrioor Toma. Au venit: Batranu, Ceausila, Colceag, Tudorel Cristea, George Dumitru, Hanganu, Matinca, Pistol, Gabi Raduta, Stancu, Topolinschi, Visalom. Echipa tip: Colceag (Adam) - T. Petre, Ciubotariu, Potocianu, Batranu, Bolohan - Lita, Olarsiu, (Stancu), Lutu (Matinca) - Duna, Carstea (Hanganu).
In Cupa Romaniei (editia 57): 129. Dacia Unirea Braila - FC National 1-1 4-5 (11 m) (saisprezecimi) 130. Otelul Galati - FC National 0-1 (optimi) 131. Universitatea Cluj - FC National 3-0 (sferturi) Bilant in Cupa Romaniei: Anual: 3 1 1 1 2-4 Cumulat: 131 76 14 41 148-187 Linia de clasament: 1. Steaua 34 23 8 3 72-25 77 6. FC National 34 16 4 14 66-60 52
Jocuri internationale: FC National - Norwich City 1-0 NEK Nijmegen - FC National 1-1
x x x
Mai pe la inceput, nu mai tinem minte in care capitol, asemanam drumul prin ani al unui club cu o cursa de Formula 1. Pai, daca-i asa, ingaduiti-ne inca o scurta intrare "la standuri". Iata-ne, aoadar, ajunsi la capatul cronicii noastre semicentenare... Reusit-am oare sa redam cat de cat imensa cantitate de energie, inteligenta, pasiune, care s-a pus in miocare pentru a realiza un palmares nu la indemana oricui t Ne-am bucura enorm. De nu, ne cerem scuze, ramanandu-ne consloarea deloc neglijabila ca echipa s-a clasat mult deasupra cronicarului. Pentru ca, in fond, asta conteaza! Mai mult, vom reintari ideea ca palmaresul nostru ar fi putut fi substantial mai bogat, dar s-au opus doua mari aoezari: intai Moscova, apsi... Scorniceotiul. Initial, demnitarii comunioti ocoliti in Rasarit au cautat sa distruga cu orice pret biserica, traditiile si cultura, adica acele valori perene ale unui neam care ii permit sa-si pastreze nealterata identitatea. Prigoana salbatica dezlantuita mai tarziu asupra intelectualitatii s-a rasfrant fireote si in sport, acesta fiind motivul pentru care gruparea cu sange de culoarea echipamentului ei, adica albastru, a fost obligata sa traiasca in umbra cluburilor fanion ale regimului. Din fericire, roata istoriei se invarteote, imixtiunile vinovate ale politicului in sport devenind acum de domeniul trecutului. Sau cel putin aoa speram... Intr-un rastimp destul de scurt, a fost construita bijuteria numita stadionul Cotroceni, ceea ce a permis ca din prima etapa a campionatului 1995/96 FC National sa-si poata disputa cu adevarat pe propriul teren partidele ce pana atunci fusesera de acasa doar cu numele. ai ce stadion! Tribune acoperite, tabela electronica ultimul racnet, instalatie de nocturna de vezi mai bine ca ziua... Chiar si UEFA sa vrea si nu ne poate gasi cusururi, dovada ca ne-a atribuit spre organizare europenele de tineret. Alaturi de stadion troneaza modernizata sala de sport si un microhotel confortabil. Adaugand superbul complex de tenis, ca intreg parcul in ansamblul sau, concluzionam lesne ca avem de-a face cu un fragment de an 2050, intr-un Bucuresti care, din pacate, inca se mai lupta cu gropile de tip... 4 aprilie 1944. Nu ne sta in fire sa ne laudam, dar ochii vad (splendoarea de azi dintre platani), iar inima cere (sa mai povestim). Ajunge insa, drept care, cu plinul de benzina facut, cu cauciucuri nsi, reluam cursa. Ati cronometratt "Pauza tehnica" n-a durat mai mult de 9,98 secunde... Monte Carlo, nu alta !
Petrache Lupu din "Doctor Staicovici" Dupa turul prelungit al campionatului 1995-96 (deh, veneau europenele din Anglia), ne aflam pe locul 6, cu + 3 la adevar. In ultimul joc, baietii nootri au obtinut, la ei acasa, o victorie antologica in fata Stelei, victorie pe care o visam de ani si ani. Dincolo de acest succes insa, uluitoare ramanea explozia noastra din ultimele 14 etape. Cine ar mai crezut-o posibila, cand dupa primele 7 etape (in care incasaseram 5 infrangeri) ne aflam pe ultimul loc, cu minus 8 la adevar t! A venit insa "vrajitorul" Halagian, Petrache Lupu din doctor Staicovici l-a supranumit un ziarist, si s-a produs minunea reintoarcerii la viata. De altfel, daca ingaduiti o scurta paranteza, peste alti dsi ani Armeanul avea sa repete minunea si cu FCM Bacau, unde s-a dus dupa ce, din pacate, relatiile noastre cu el n-au mai fost chiar cordiale, ca sa recurgem la un eufemism... Dupa venirea lui Hala, deci, adaugand si "coacerea" lui Gino Iorgulescu la nivelul unui conducator de calibru, semnele sunt mai mult decat incurajatoare si n-ar mira pe nimeni ca FC National sa participe din nou la competitiile europene intercluburi. Mai ales ca, dupa o lunga perioada de eclipsa, a revenit in prim planul fotbalului nostru talentul atat de capricios numit Radu Niculescu. Cu el in teren, marcand goluri aproape meci de meci in acel timp, am inceput sa speram ca putem atinge Luna cu mana. Acolo eram! Ne-a lipsit doar... un deget. Poate o falanga ! ...Ziua de 20 aprilie 1996 va ramane in memoria incercatilor suporteri ai bancarilor, care la finalul jocului disputat pe Stadionul Cotroceni in compania braoovenilor scandau fericiti "Vicecampionii, vicecampionii!" Bucuria celor din tribune era cu atat mai mare cu cat formatia lor de suflet obtinea cea mai buna performanta din intreaga-i existenta. Iertati-ne obsesia, dar cine ar mai fi crezut una ca asta dupa primele oapte etapet... Probabil ca recordul acesta de revenire la suprafata ar putea fi omologat drept unul mondial, depasindu-le pana si pe cele ale scufundatorilor din Antile... Daca dumneavoastra cunoaoteti cumva un alt caz mai spectaculos decat acest salt demn de delfinul Flipper, din adancurile lui -8, cu golaveraj 6-17, tocmai la inaltimea locului dsi deasupra valului, cu 60 de puncte, cu + 9 la adevar si cu golaveraj 60-44, va rugam sa ne telefonati la cabinetul lui Gino Iorgulescu. Doamna Marcela, secretara, va nota conotiincios totul. Aoteptam provincia! Aceasta n-a ramas singura satisfactie. Capitanul team-ului nostru, Marin Duna, s-a situat pe locul dsi in clasamentul golgeterilor, cu 17 goluri inscrise, fiind intrecut de Jean Vladsiu, creditat cu 25. Tot Marin al nostru apare pe pozitia a doua si in ancheta postului Radio Romania Actualitati, avand drept scop desemnarea celui mai bun fotbalist al acelui an, caotigator fiind desemnat Adrian Ilie. Ajunsi pentru a saptea oara in semifinalele Cupei, suntem stopati de Gloria Bistrita, dupa o partida disputata la Brasov, pe un teren impracticabil. Dar nu mai avea importanta, din moment ce, dupa 36 de ani, vom fi din nou prezenti intr-o cupa europeana. Conform tragerii la sorti efectuate vineri 26 iulie 1996 la Hotelul Intercontinental din Geneva, urmeaza sa intalnim in cadrul turului preliminar al Cupei UEFA cunoscuta formatie Partizan Belgrad, multipla campioana a tarii vecine.
Lotul de jucatori. Portari: Colceag, Dinu, Papp, atefanescu. Aparatori: Batranu, Ciobotariu, Ganea, Petre Marin, Necula, Tinel Petre, Potocianu, Sburlea, Tudor Tudor, Zegrean. Mijlocasi: Dragan, Lita, Livadaru, Lutu, Matinca, Msisescu, Niculescu, Pigulea, Gabi Raduta, Teaca, Vasc. Atacanti: Albeanu, Baicu, Ceausila, Duna, Hanganu. Antrenori: Marin Bondrea si Silviu Lung (et. 1-7), Florin Halagian si Dumitru Bolborea (7-34), Spiridon Niculescu (12-34). Medici: Pompiliu Popescu, Marian Dumitru. Au plecat: Adam, Bolohan, Carstea, Tudorel Cristea, George Dumitru, Victor Ene, Olarsiu, Pistol, Stancu, Topolinschi, Visalom. Au venit: Albeanu, Valentin Dinu, Dragnea, Ganea, Livadaru, Petre Marin, Msisescu, Necula, Niculescu, Papp, Pigulea, Sburlea, atefanescu, Teaca, Tudor Tudor, Vasc, Zegrean. Echipa tip: Stefanescu (Pap) - Zegrean (T. Petre), Necula, Ciobotariu, Potocianu (Sburlea), P. Marin - Lita (Pigulea), Msisescu (Vasc), Niculescu (G.Raduta) - Duna, Albeanu (Hanganu).
In Cupa Romaniei: 132. Dunarea Calarasi - FC National 1-3 (oaisprezecimi)M 133. ASA Tg. Mureo - FC National 0-2 (optimi) 134. Petrolul Ploiesti - FC National 1-1; 2-4 (11 m) (sferturi) 135. Gloria Bistrita - FC National 2-0 (semifinale) Bilant in cupa: Anual: 4 2 1 1 6-4 5 Total: 135 78 15 42 254-191 171
Linia de clasament: 1. Steaua 34 21 8 5 79-30 71 2. FC National 34 18 6 10 60-44 60 Jocuri de referinta in acel an: FC National - Steaua 1-0 FC National - Universitatea Craiova 4-3 FC National - Dinamo 3-0 si 1-1 FC National - Petrolul 3-0
Jocuri internationale (in turneul din Thailanda): Thailanda - FC National 0-1 (0-0) NK Osijek - FC National 1-0 (1-0) Maritimo Funchal - FC National 3-2 (2-2) In finala pentru locul 3: Thailanda - FC National 0-1 (0-0)
In Cupa UEFA (turul II preliminar): 6 august 1996 - Belgrad Partizan Belgrad - FC National 0-0 20 august 1996 - Bucuresti FC National Bucuresti - Partizan Belgrad 1-0 (1-0) A marcat: D. Msisescu (minutul 6)
In turul I: Cernomoret Odesa - FC National 0-0, pentru ca in returul de la Bucuresti sa caotigam sec, dupa un scurt "un-doi" la figura: National - Cernomoret 2-0, prin golurile lui Msisescu imediat dupa pauza si Radu Niculescu in minutul 58. Urmeaza belgienii lui Bruges, tocmai scosi din Champions League de catre... Adrian Ilie. Daca Sburlea n-ar fi intrat in teren nerefacut complet, cine otie, poate ii puneam si nsi la zid. Aoa insa, in minutul 38 era 2-0 pentru ei, goluri care s-au dovedit suficiente pentru a-i califica. La Bucuresti am terminat egal, 1-1, punand punct celei mai lungi aventuri bancare intr-o cupa europeana. Pana acum...
[modifică] Sezonul 2006-2007: un nou început
Echipa bancară atacă noul sezon cu mari speranţe, după ce sezonul precedent a ratat participarea în Cupa UEFA Intertoto la mustaţă. Momentam echipa bancara se afla pe un loc retrogradabil.
[modifică] Legături externe
Format:Liga 1
