De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Stimaţi cititori!
Mă numesc Gârba Adrian şi sunt născut în Braşov în ziua de 18.09.1952. Am locuit până la vârsta de 2 ani undeva pe strada Nisipului (nu cunosc amănunte de la părinţii mei care nu mai trăiesc). În 1954 tata a fost obligat să plece din uz.Tractorul din cauza politicii dusă de partid in sensul de a ajuta frăţeste, ţăranii din agricultură. Tata fiind născut în comuna Însuratei, judeţul Brăila, a optat să meargă mai aproape de casă, locuind împreună cu mama (Ana, nascută Thiss in comuna Bod langă Braşov)aproximativ 1 an de zile în localitatea Giurgieni-Vadu Oii, lănga Dunare. În anul 1955 s-a mutat mai aproape de mama lui (Garba Floarea), adică in comuna Însuratei, Jud.Braila. Pe bunicul din partea lui tata nu l-am cunoscut, căci a murit cred că prin anul 1956 sau 1957 de un atac de inimă, pentru ca se suparase foarte tare că cineva cu care avea hotar pe pamânturile lui,îi călcase cu căruta sau cu animale, o parte din pămant, distrugându-l. Cineva l-a găsit prăbuşit pe jos, l-a ascuns in porumb, l-a acoperit bine cu ciocani tăiati cu secera, apoi s-a dus la mamaia şi a anunţat-o. Mamaia a chemat un frate de-al lui, vecin cu noi, a înhămat caii la carută şi a plecat după el, nespunând la nimeni şi fară să plânga. Astfel l-a adus acasă, dându-l jos din carută, luându-l pe sub braţe amândoi şi aşezând-l pe pat în camera din spatele casei. Dupa această mişcare a inceput să ţipe şi să-l plângă pe la vecini să se ducă vestea. Tata mi-a povestit ulterior că a procedat aşa, pentru că ar fi trebuit să anunţe procuratura şi miliţia cu tot ce ar fi decurs de aici în acele vremuri triste. Tata î-mi povestea că bunicul era un om tare gospodar şi având mult pământ pe numele lui a fost considerat chiabur. Asta şi pentru că avea mulţi argaţi din cei care locuiau acolo, dar şi mulţi ţigani cu dare de muncă. Pentru cei consideraţi săraci, bunicul organiza "clăci", adica o grupă de oameni, buni meseriaşi cu care le făcea câte o casă mica pentru cei care meritau sau se căsătoareau. Din cauză că avea sute de oi, zeci de vaci cu lapte, viţa de vie in gradină, mii de păsări de curte, cai, boi, utilaje agricole, era considerat chiabur. Nu a mai apucat să vadă cum s-a făcut colectivizarea şi cum s-a terminat. Copil fiind mi-a duc aminte doar că m-a pus odată călare pe un cal. Nefiind obişnuit cu animale aşa mari cum m-i se păreau mie, mi-a fost frică şi am început să plang. Este singura scenă de care mi-a duc aminte cu bunicul.
