Geografia Iranului
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Ani: 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 | 2007 (MMVII) | 2008 2009 2010 2011 2012 |
|
| Decenii: Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 - Anii 2000 - Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 |
|
| Secole: Secolul XX - Secolul XXI - Secolul XXII Noutăţi după lună: Cronologie tematică: |
|
}}
Podisul Iranului face parte din sirul de podisuri intramontane care se succed din Peninsula Anatolia paan in Indochina, in cadrul amplului sistem orografic alpino-himalayan. Podisul Iranului este cel mai mare podis intramontan al Asiei de Sud-Vest.
Relieful este caracterizat de prezenta lanturilor muntoase care converg la cele doua extremitati (in Podisul Armeniei, la vest si in Muntii Hindukush, la est) si inchid intre ele depresiuni largi, ocupate de podisuri interioare, brazdate de culmi muntoase care le domina. Sub aspect tectonic tot acest complex apartine sistemului alpino-himalayan, fiind cutat in mai multe faze.
Clima este influentata de prezenta muntilor marginali, cu rol de bariera in calea maselor de aer, si de pozitia in zona subtropicala, de unde rezulta continentalismul accentuat specific acestui podis. Precipitatiile cad mai ales iarna si primavara. Zona cea mai umeda o constituie versantii nordici ai Muntilor Elbrus (1000-2000mm/an), datorita aerului umed adus de deasupra Marii Caspice.
Hidrografia rarurile sunt rare, au un regim torential in cursul superior si seaca in cel inferior, unde debuseaza in mlastini si saraturi. Lacurile sarate mari puncteaza zone joase ale unora in depresiunile interne, cum sunt: Lacul Namek, Nahtegan, Task).
Vegetatia este dominata de stepe uscate, formatiuni desertice si xerofile montane. Padurile sun prezente doar pe unii versanti exteriori ai muntilor (Elbrus, Kopet Dag, Suleiman). In deserturile argiloase, cele mai frecvente sunt pelicanul si saxul.
Fauna este adaptata conditiilor locale de mediu. Elemente tropicale: tigrul, leopardul, antilopa, sacalul, gazela, mangusta, reptile.
