Geomal, Alba
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Amplasare | |
| Judeţ | Alba |
| Oraş | [[{{{oraş}}}]] |
| Comună | Stremţ |
| Comună | [[{{{comună2}}}, Alba|{{{comună2}}}]] |
| Atestare | [[]] |
| Populaţie ([[|]]) | 473 |
| Cod poştal | |
Geomal este o localitate în judeţul Alba, Transilvania, România, aparţinînd comunei Stremţ.
[modifică] Aşezare geografică
Se învecinează cu Stremţ, Geoagiu, Gîrbova de Sus, Gîrboviţa, Gîrbova de jos, iar în partea de apus cu dealul Măgura. Este o străveche aşezare aşezată pitoresc la poalele contrafortului calcaros al Măgurii Geomalului care domină cu cei 746 m întreaga zonă. Urmând drumul de hotar Stremţ – Geomal după 6 km ajungem în această localitate aparţinătoare comunei Stremţ – atestată documentar încă din 1282, în hotarul satului fiind descoperite importante vestigii din epoca dacică şi daco – romană: urmele unui castru roman şi al unei „villa rustica" – ce apare în drumul „roman ce leagă Apullum de Brucla (Aiud) şi Napoca (Cluj).
Satul Geomal, situat la 7 Km nord faţă de satul de centru este situat la „poalele” Măgurii Geomalului într-un bazinet ce constituie teritoriul din care îşi colectează apele micul pârâu Geomal – afluent al Gârbovei. Forţată de condiţiile naturale vatra satului are o formă „îngrămădită şi o textură neregulată”. În acest sat clasat în categoria celor mici după populaţia de 473 de locuitori ce-i aparţin, a văzut lumina zilei în 1887 marele istoric ardelean Ştefan Meteş.
Documentul istoric care îi atestă fără drept de apel vechimea plasează atestarea localităţii în a doua jumătate a sec. XIII – imediat după Geoagiu de Sus.
Evoluţia denumirii satului Geomal din 1282 până in prezent, după "Dicţionarul istoric al localităţilor din Transilvania": (Geomal 1282 Giomal, magh. Diomal raionul Alba, reg. Hunedoara): 1282 – Gyomal; 1349 pass.Diomal, villa Olahalis; 1349 Villa Volahalis Gyomal; 1733 Diomay- c.K, 1760 – 1762 – Diomal c.B.; 1850 - Zsomal St. Tr.; Dyomal-Doc.Rom.C.a II; 1854 - Diomal, Geomal-Bul.91, Iczkovitz 54
La 1 ianuarie 1977 suprafaţa intravilanului era de 50 ha, în care erau incluse majoritatea locuinţelor şi dotărilor aferente satului, rămânând în afara perimetrului câteva gospodării sau grupuri de gospodării executate după anul 1960.
Datorită aşezării vetrei satului în bazinul de la poalele Măgurii Geomalului - o bună parte din gospodării sunt aşezate pe versanţi cu pante mari afectate de viroage şi cursurile temporare ale pârâiaşelor ce se scurg spre fundul bazinului. Un alt proces ce afectează negativ intravilanul satului sunt alunecările de teren stabilizate sau active determinate de structura geologică, care au dus la degradarea clădirilor şi construcţiilor anexe din vatra satului.
Localitatea este legată prin DC 75 în lungime de cca. 4 Km şi de satele Geoagiu de Sus şi Gârbova de Jos printr-un drum de hotar de pământ. DC 75 străbate localitatea pe porţiunea de la intrare până în centru, este pietruit, elementele geometrice sunt în parte corespunzătoare, excepţie face partea terminală la coborârea spre centru unde panta este accentuată şi traseul traversează câteva podeţe necorespunzătoare, lungimea DC în intravilan este de 1 Km.
Străzile satului în lungime totală de 6 Km au trasee foarte neregulate urmând fie curbele de nivel fie văile pârâielor ce se scurg de pe versanţi, multe din ele sunt „înfundate”, au lăţimi mici, pante accentuate lipsindu-le trotuarele şi şanţurile de scurgere a apelor pluviale. Multe din uliţele satului în perioadele cu precipitaţii se transformă în mici torenţi care prin eroziune de multe ori le transformă în ravene îngreunând mult circulaţia şi accesul în gospodăriile limitrofe. Alunecările de teren ce afectează vatra satului au urmări negative şi asupra stării uliţelor din vatră, a podeţelor ce deservesc drumurile aducându-le într-o stare avansată de degradare. Lăţimea celor mai multe din uliţele satului nu permite executarea trotuarelor pietonale şi a şanţurilor de scurgere.
Zona rezidenţială cu clădiri ocupă în mare parte teritoriul intravilanului, are clădiri de tip rural ce ocupă 90% din intravilan, în ea incluzându-se locuinţele, gospodăriile anexe terenurilor agricole, dotările social culturale: biserica, şcoala, căminul cultural, punctul sanitar şi spaţiile comerciale. În cadrul intravilanului au fost stabilite 2 subzone care datorită fenomenelor sus amintite au interdicţie temporară de construcţie.
Alimentarea cu energie electrică se face prin LEA / linie electrică aeriană de 20 Kw – Stremţ ce este prevăzută cu deviaţie din Geoagiu de Sus cu ajutorul a 2 posturi de transformare de la 20/0,4 Kw la 100 Kw, reţeaua de joasă tensiune este aeriană ancorată pe stâlpi de beton sau lemn.
Alimentarea cu apă a localităţii se face atât din fântâni individuale cît şi de un sistem centralizat, iar pentru viitor prin captarea unui bazin corespunzător se va putea asigura în totalitate aprovizionarea satului cu apă potabilă. Satul nu dispune de o reţea centralizată de canalizare, la ora actuală apele uzate menajere scurgându-se în puţuri absorbante, fose septice sau prin simpla deversare a lor la suprafaţa pământului care duce la poluarea apelor freatice şi a celor de suprafaţă. Soluţia de viitor prevăzută pentru înlăturarea acestor deficienţe este construcţia de bazine hidroizolate individuale pentru toate gospodăriile şi instituţiile din sat prin vidanjarea periodică a acestora şi transportul materialului la staţia de epurare stabilită.
Tot în perspectivă este prevăzută introducerea în sat a alimentării cu gaz natural din traseul conductei magistrale 3 „Oiejdea – Valea Mănăstirii”, construirea unei staţii de reglare adecvate în „centrul satului” la Căminul cultural.
Planul de dezvoltare în perspectivă a localităţii prevedea ca priorităţi: reabilitarea căilor de circulaţie – străzilor şi podeţelor din sat, amenajarea unui teren de sport şi construirea Monumentului eroilor satului în curtea bisericii sau a căminului cultural din localitate.
[modifică] Istorie
Satul Geomal, lângă Teiuş, e între cele mai vechi aşezări româneşti cunoscute din Ardeal. Încă la 1282 se aminteşte într-un proces de hotărnicie al satului Gârbova, făcut din partea unor nobili unguri György Samson şi Nicolae Andrei fiii lui Andrei şi alţii împotriva Căpitanului Episcopului latin din Ardeal.I se zice la această dată Gyomal , nume pe care l-a păstrat până astăzi, zicându-i-se în ungureşte Diomal.
Numele satului e compus din 2 cuvinte: Gyo sau Dio şi mal. Ungurescul Gyo sau Dio în româneşte înseamnă „nucă” , iar cuvântul mal de origine albaneză sau ilirică se traduce în româneşte cu termenul de colină, deal sau măgură.
Cuvântul Gyomal sau Diomal se traduce în româneşte: colină, deal cu nuci. De fapt la marginea satului se ridică şi astăzi un deal mare căruia poporul îi spune Măgură – care cândva a trebuit să fie plantat cu nuci, căci cu adevărat acestor arbori le prieşte terenul de pe această Măgură.
Cu câţiva ani mai târziu, în 19 oct. 1299 descriindu-se hotarele Gârbovei se aminteşte iarăşi satul Gyomal şi muntele Gyomalhegye . Un act din 1372 aminteşte tot de muntele Gyomal.
Înainte de aceasta, la 2 februarie 1394 Căpitlului din Oradea Mare confirmă mărturisirea adevărată a lui Mihail din Stremţ, care pe lângă anumite condiţii, pentru pomenirea părinţilor săi, Capitlului din Bălgrad moşiile următoare: Olah Holom dispărut, Giomal şi Tinod azi doar loc arător , Ioan Hunyadi - Ioan Corvin de Hunedoara la 10 xian 1442 , dăruieşte din averea aceluiaşi Mihail ajunsă pe mâna lui moşiile: Giomol, Tinod şi Cergăul bulgăresc, Căpitlului din Bălgrad pentru pomenirea sa şi a fratelui său Ioan care e îngropat în Biserica din Bălgrad.
Satul Giomal era moşie fiscusească, care se putea dărui după bunul plac al Regelui sau Voievodului ardelean, cu toate acestea satul a fost totdeauna în stăpânirea fiscusească şi mai ales în cea a Capitlului Epoiscopului latin din Bălgrad.
La 1 septembrie 1614, Principele Gavril Bethlen dăruieşte soţiei sale Susana Karolyi mai multe sate între care şi Giomalul, în octombrie 1650 e iarăşi fiscusesc, făcând sătenii robota la centrul din Bălgrad.În anul 1678 fiind recolta slabă în Giomal, principele Apaffi dă de pe moşia sa din Blaj, 20 cable de grâu Românilor din Giomal. Preţul unei cable de grâu îl fixează la 55 denari deci cu totul 44 florini, sătenii îndată plătesc acest grâu, dând bani gata 25 fl. Şi 48 fierii de must în preţ de 18 fl. Se dă numele tuturor sătenilor şi băieţilor lor de vărsta acestora din urmă. Erau 14 iobagi cu 24 băieţi şi 3 zilieri cu 5 băieţi. E interesant să ştim de ce se indica în urbarii şi etatea băieţilor. În conscripţia urbarială a domeniului Inidoara din 1681, iată ce se zice în privinţa acestora: „vârsta fiilor de iobagi de aceea s-a înscris în Urbariu, pentru că dacă va vedea stăpânirea, că numai a sosit, ci şi a trecut timpul pentru căsătoria oricărui fecior, să nu ducă o viaţă imorală, ci prin căsătorie dumnezeiască să se înmulţească, atunci trebuie silit, dacă o admoniere uşoară nu prinde, trebuie întemniţat, căsătoria să nu şi-o amâne, ceea ce ştiu că aproba şi femeile văduve şi fetele mari.”
Conscripţia urbarială din 1750 e mai bogată în informaţii şi în ceea ce priveşte satul Giomal, pământul acestei comune e muntos şi de producţie mijlocie. Pentru negoţ nu-i potrivit, locuitorii de aici trăiesc din lucrul pământului, al viilor şi al pomilor şi producţiile acestora le duc la târgurile din apropiere la Aiud şi Bălgrad. În conscripţie se dă numele tuturor capilor de familie şi averea acestora.
La 1805 când păstorea Popa Daniil Rad, având venit 5 ferii de vin din via bisericii, erau în comuna Giomal 165 capi de familie”.[1]
Acestă zonă figurează în Repertoriul Arheologic al României (http://www.archweb.cimec.ro/scripts/ARH/RAR-Index/Lista.asp?nr=44&Lang=EN)
Din locuri neprecizate de pe teritoriul satului provin: un fragment de cărămidă romană cu urme imprimate şi un denar de la Septimius Severus, iar din altă parte, trei monede romane (M. Macrea, D. Protase, SCŞ, Cluj, 5, 1954, 3-4, p. 502, notele 10, 11; RepAb, p. 97-98, pct. 78/2).
În anul 1951, pe versantul de est al dealului numit "Măgura Geomalului“, aflat la aproximativ 2 km spre nord-vest de sat, s-a descoperit un tezaur monetar format din 215 denari şi un antoninian emişi în intervalul de la Commodus la Gordian III ( M. Macrea, D. Protase, SCŞ, Cluj, 5, 1954, 3-4, p. 495-566; D. Protase, SCN, 1, 1957, p. 157, nota 215, Idem, SCN, 2, 1958, p. 257, nr. 3, p. 261, 262; D. Protase, I. H. Crişan, SCN, 4, 1968, p. 166, nr. 5; C. Preda, SCN, 5, 1968, p. 199, nr. 7; D. Tudor, Oraşe, p. 179; TIR, L 34, p. 60; M. Chiţescu, E. Popescu, SCN, 6, 1975, p. 225; RepAb, p. 97-98, pct. 78/3.).
[modifică] Probleme de mediu
Au apărut din momentul începerii exploatării Măgurii de către S.C. IMCOP VAR S.R.L. Cluj Napoca care a ocupat terenurile sătenilor aflate în imediata apropiere. S.C. IMCOP VAR S.R.L. Cluj Napoca doreşte extinderea şantierului prin construirea unei fabrici de var.
