George Berkeley
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
George Berkeley (12 martie 1685 – 14 ianuarie 1753) a fost un episcop irlandez cu descendenţă engleză, filozof reprezentant al empirismului.
[modifică] Biografie
S-a născut în Irlanda, la Kilkenny, iar studiile şi le-a făcut la şcoala din Kilkenny şi la Trinity College din Dublin. În 1724 a devenit decan al diocezei din Derry. În 1728 pleacă împreuna cu soţia în Maerica pentru a pune in aplicare proiectul de înfiinţare a Colegiului Sfântul Pavel in Bermude, proiect a carui finanţare fusese votata in Camera Comunelor. Banii aşteptaţi din America n-au mai sosit, aşa incât Berkeley s-a întors in Anglia in 1731. Revenit în Irlanda, devine episcop de Cloyne în 1734.
[modifică] Opera filozofică
Este cunoscut mai ales pentru doctrina sa care stipula inexistenţa unei substanţe materiale şi faptul că lucrurile, bunăoară pietrele sau mesele, sunt colecţii de "idei" sau senzaţii ce pot să existe doar în minte şi doar atâta timp cat sunt percepute. A scris un număr de opere dintre care cele mai cunoscute sunt Tratatul conţinând principiile cunoaşterii umane (1710) şi Trei dialoguri dintre Hylas si Filonous (1713) (Filonous, nume care în greceşte însemna "iubitorul minţii" era chiar Berkeley însuşi). În 1734 a publicat volumul Analistul, o critică a fundamentelor ştiinţei, care a devenit extrem de influentă în domeniul gândirii matematice.
