Gheorghe Brăescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Gheorghe Brăescu (n. 29 ianuarie 1871 în Iaşi, m. 15 martie 1949) este un prozator şi un comediograf român. Fiul lui Alexandru Brăescu şi al Mariei. Este printre puţinii militari din România care pe lângă arme s-au ocupat şi de literatură. A avut o tinereţe aventuroasă, a fugit de acasă pentru a se înrola în Legiunea franceză, unde a luptat sub contract timp de doi ani. La întoarcere a urmat Academia militară, a ajuns maior şi inspector al vieţii culturale din armată şi a început să scrie literatură. În timpul primului război mondial a luat parte la campania din Transilvania, în 1916, şi este rănit şi i se amputează braţul drept. Este arestat şi închis în lagărele germane din Stralund, Breseen şi Neise, apoi este eliberat, revine în ţară unde este trecut în rezervă cu gradul de general, în 1918.

[modifică] Opera literară

În volumele sale de schiţe şi nuvele Vine doamna şi domnul general,retras din librării din cauza greşelilor de tipar, Doi vulpoi, Maiorul Boţan, Schiţe vesele), a surprins cu umor şi ascuţit spirit de observaţie automatismele vieţii militare din România antebelică, creând o tipologie umana mult mai variată decât la autorii anteriori. Este de asemenea autor de romane şi de piese de teatru, mult inferioare schiţelor. Eugen Lovinescu era insa convins că schiţele sale umoristice le depăşesc în valoare pe cele ale lui Ion Luca Caragiale, evident o eroare de evaluare.