Gheorghe Onişoru
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gheorghe Onişoru (n. 29 iulie 1963, Iaşi) este un istoric român, care a deţinut funcţia de preşedinte al Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) în perioada 2000-2006, fiind primul preşedinte al acestei instituţii.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Gheorghe Onişoru s-a născut la data de 29 iulie 1963 în oraşul Iaşi. A absolvit Facultatea de Istorie-Filozofie din cadrul Universităţii "Al. Ioan Cuza" din Iaşi în anul 1987. Urmează apoi cursuri de doctorat în cadrul aceleiaşi universităţi, în urma cărora obţine titlul ştiinţific de Doctor în istorie în anul 1995), cu teza de doctorat: "Alianţe şi confruntări între partidele politice din România, 1944-1947".
În paralel, a fost profesor de istorie la ţară, apoi din anul 1991 lucrează în postul de cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie "A.D. Xenopol" din Iaşi, devenind apoi membru în Consiliul ştiinţific al Institutului de Istorie "A. D. Xenopol" din Iaşi (1995-2003). În această calitate, a lucrat alături de alţi cercetători la o Istorie a Partidului Naţional Liberal, apărută în anul 1997 sub coordonarea lui Şerban Rădulescu-Zoner, la acea vreme deputat liberal.
A fost membru în colegiile de redacţie ale Anuarului Institutului de Istorie "A. D. Xenopol" din Iaşi, Arhivele totalitarismului - Bucureşti, Cercetări istorice - Iaşi, Analele Facultăţii de Istorie de la Universitatea Spiru Haret - Bucureşti şi Arhivele Securităţii - Bucureşti. De asemenea, a efectuat o serie de documentări ştiinţifice în Franţa, Polonia, China, Germania, Ungaria, Republica Moldova, Bulgaria, Statele Unite, Olanda etc.
[modifică] Preşedinte al CNSAS (2000-2006)
Odată cu înfiinţarea Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), la 8 martie 2000 a fost validat primul Colegiu al CNSAS, condus de către istoricul Gheorghe Onişoru (propus de către PNL). CNSAS este condus de un Colegiu compus din 11 membri numiţi de Parlamentul României pentru un mandat de 6 ani. Istoricul Gheorghe Onişoru a deţinut funcţia de preşedinte al Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) în perioada marie 2000-martie 2006.
Mandatul său la CNSAS este caracterizat printr-o slabă activitate a acestei instituţii, un număr mic de dosare de colaboratori cu fosta Securitate fiind făcute publice. În octombrie 2002, neînţelegerile din cadrul Colegiului CNSAS s-au acutizat, instituţia scindându-se de facto în două tabere: una condusă de către preşedintele Gheorghe Onişoru şi cealaltă, în fruntea căreia se aflau Andrei Pleşu, Mircea Dinescu şi Horia Roman Patapievici. De mai multe ori s-a pus în discuţie schimbarea din funcţie a lui Onişoru, dar nu s-a reuşit aceasta din lipsă de cvorum, reprezentanţii PSD şi PRM lipsind de la dezbateri. [1]
Printre altele, perioada în care CNSAS-ul a fost condus de către Onişoru s-a remarcat şi printr-o serie de poziţii controversate, cum ar fi declararea în octombrie 2004 a faptului că senatorul Corneliu Vadim Tudor nu a făcut poziţie politică. [2] Direcţia de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române a început în septembrie 2006 o cercetare penală la adresa lui Gheorghe Onişoru cu privire la suspiciunea existenţei unor deconturi ilegale de două miliarde de lei vechi. [3]
În octombrie 2006, liderul liberal Mona Muscă a caracterizat astfel perioada în care Onişoru a condus CNSAS: "A fost depăşit de funcţia avută. L-a intimidat politica." [4]
[modifică] Activitatea ulterioară
În paralel, din anul 2002, Gheorghe Onişoru a devenit profesor universitar şi decan al Facultăţii de Istorie din Bucureşti din cadrul Universităţii "Spiru Haret". Este titular al cursurilor: Istoria contemporanã universală (1918–1939) şi Istoria contemporanã universală (1939–2005). De asemenea, Prof. Onişoru predă şi la Universitatea "Dunărea de Jos" din Galaţi, cursuri de istorie contemporană universală şi istoria totalitarismului.
În paralel, el deţine şi funcţiile de cercetător ştiinţific principal I la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului (I.N.S.T.) şi conducător de doctorat din anul 2002.
[modifică] Lucrări publicate
- Alianţe şi confruntări între partidele politice din România, 1944-1947 (Ed. Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 1996);
- România în anii 1944-1948 - Realităţi economice şi transformări sociale (Ed. Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 1998);
- Istoria Partidului Naţional Liberal (autori: Gh. Cliveti; Apostol Stan; Şerban Rădulescu-Zoner; Gh. Onişoru; Dumitru Şandru) (Ed. Bic All, Bucureşti, 2000);
- Instaurarea regimului comunist în România (Ed. CNSAS, Bucureşti, 2001);
- Totalitarism şi rezistenţă, teroare şi represiune în România comunistă (coord. prof. univ. dr. Gheorghe Onişoru) (Bucureşti, 2001);
- Mişcarea armată de rezistenţă anticomunistă din România. 1944-1962 (coord. prof. univ. dr. Gheorghe Onişoru) (Editura Kullusys, Bucureşti, 2003);
- Istoria contemporană universală după 1945 (Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004).
