Gruia Novac
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gruia Novac a fost fiul cel mare al lui Baba Novac.
Gruia Novac şi fraţii săi (Novăceştii) apar plasaţi la început în pădurile Bucovăţului, pe dealurile din jurul Craiovei. Mai târziu, apar traşi spre munte spre partea muntoasă a judeţelor Gorj şi Mehedinţi.
În prima jumătate a secolului al-XVII-lea, după moartea lui Mihai Viteazul şi a lui Baba Novac, au dus lupte împotriva turcilor şi tătarilor.
S-au păstrat până în zilele noastre balade despre Gruia Novac, una dintre ele fiind culeasă de Petre Dulfu în perioada de profesorat la Turnu Severin:
"Dinspre munţii Lotrului, / Prin strâmtoarea Oltului, / Cine se coboară-n cale, / Către Dunăre la vale? / Colo-n Munţii olteneşti, / Sus, la curţi mari novăceşti, / Plimbă-mi-se prin ceardac, / Trist, feciorul lui Novac: / Din ochi negri lăcrămând, / De la inimă oftând."
