Hasidism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna iulie 2006.
Hasidism. Acesta a fost un curent inovator al gândirii şi vieţii comunităţii evreieşti de la sfârşitul secolului al XVII-lea. Hasidismul se bazează deopotrivă pe teama şi pe iubirea faţă de Dumnezeu şi el constă în angajamentul individului la nivelul actelor, în relaţia pe care o are cu Dumnezeu. Problema principală a acestei mişcări este ca individul să nu rămână închistat în dogme teologice fără o finalitate practică, a-L vedea pe Dumnezeu în orice lucru şi a-L atinge prin orice act autentic.
Reînnoirea concepţiei despre acţiunea umană ţine de apropiera lor în jurul a unui lider spiritual, învăţător, sfânt, numit tsadiq. Tsadiqul este sistentul spiritual, el învăţându-ne sensul lumii şi ne conduce spre scânteile divine.
Bibliografie Martin Buber Eu şi tu, Bucureşti, 1992, Ed. Humanitas/ Prefaţă de Ştefan Aug. Doinaş
