Hidrografia Indoneziei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cuprins |
[modifică] Apele teritoriale
Indonezia este inconjurată de Oceanul Indian in vest şi sud, Oceanul Pacific în nord-est, Marea Chinei de Sud în sud, între insulele Java şi Kalimantan se află Marea Java,între Australia şi estul indoneziei se află Marea Arafura, în sudul insulei Suwalesi este Marea Banda, între Insulele Filipine şi Indonezia se află Marea Celebes iar în sudul insulei Sumatra este Marea Adaman.
[modifică] Zone matitime
Când a fost proclamată independenţa şi a fost câstigată suveranitatea, Indonezia a trebuit să proclame legi care să guverneze zona maritimă în conformitate cu structura geografica a unui stat arhipelagic. Totuşi, acest lucru nu a însemnat că ţara interzice trecerea internatională prin apele teritoriale. Aceste legi au fost instrumente necesare pentru unitatea şi flexibilitatea naţională a acestei tari, cu un teritoriu care cuprinde toate insulele, insuliţele şi zonele maritime dintre acestea.
Din cauza susceptibilităţii ţării faţă de intervenţia străină dinspre mare şi din motive de securitate natională, la 13 decembrie 1957, Guvernul indonezian a facut o declaraţie referitoare la apele teritoriale ale Republicii. S-a proclamat faptul că apele dinprejurul şi dintre insule aparţin Indoneziei. S-a mai stabilit limita apelor teritoriale la circa 20 km, măsurate în linie dreaptă din extremităţile insulelor.
În trecut, statele arhipelagice ca Indonezia şi-au declarat unilateral Zona Exclusiv Economică de 20 km. În prezent, asemenea zone economice sunt confirmate de către Convenţia Internaţională prin Legea mărilor, care a fost ratificată de Guvernul indonezian la 18 octombrie 1983, prin Actul nr. 5 din acelasi an. Aceasta este baza legală a Zonei Exclusiv Economice indoneziana.
[modifică] Ţărmurile Indoneziei
Datorită insulelor numeroase pe care le are Indonezia, ţărmul indonezian are o lungime de aproximativ 54.720 km. Plajele indoneziei sunt cele mai frumoase atracţii turistice ale ţării, şi mai ales recifurile de corali care se găsesc în majoritatea apelor din Indonezia
[modifică] Rezervaţii marine
Ministrul Marinei şi Pescuitului, Rokhmin Dahuri a identificat recent 5 zone de conservare marine care au fost propuse de districte. Aceste sunt zonele care inconjoară insula Kakaban care face parte din grupul insulelor Derawan din Kalimantanul de Est; Insula Penyu din Sumatra de Vest; fâşiile Pantar din Regatul Alor; insula Biawak din districtul Indramayu; şi grupul insulelor Tiworo din districtul Muna din Sulawesi de sud-est.
Aceste rezervaţii marine districtuale trebuie protejate cu grijă pentru binele populatiei locale. De exemplu, în recifele unde se înmulţesc pestii trebuie interzis pescuitul.
Departamentul Mediului a declarat ca gradul de poluare al apelor coastei din Jakarta s-a dublat faţă de 1985. Consecutiv, cantitatea de peste pescuită aici s-a redus cu 50% la numai 18.000 de tone/an faţă de 35.000 tone anterior.
[modifică] Lacurile şi râurile
Datorită climei tropicale şi a geografiei, populaţia indoneziana şi-a format habitatul în jurul apelor. Indonezia nu are fluvii, dar are unele râuri importante ca Mahakam în estul Kalimantanului şi Martapura şi Barito în sudul aceleiaşi insule.
Cele mai importante râuri din Sumatra sunt Asahan, Hari şi Musi.
În insula Irian Jaya sunt mai mult de 30 de râuri care izvorasc din Muntii Maoke, cel mai semnificativ este Raul Baliem care are o lungime de 400 km şi se revarsă in Marea Arafura. Multe triburi trăiesc dealungul acestui râu printre care tribul Dani si tribul Asmat.
În insula Java: Râurile Tarum şi Manuk in vest, Serang şi Serayu în centru, Solo şi Brantasin est.
Lacul Toba, cel mai mare lac din Indonezia, situat în Sumatra în Munţii Barisan, la 180 de km de Medan, are o suprafaţă de 1.145 de km pătraţi iar in centrul acestuia se află insula Samosir. Sursa lacului este râul Asahan.
Lacul Tempe este în centrul insulei Sulawesi, alimentat de Râul Walanae, este o importantă sursă de pescuit. Datorită folosiri apei din lac pt irigaţii, lacul are o adâncime de numai 2 m, iar în sezonul secetos, unele locuri devin aride.
Alte lacuri semnificative sunt: lacurile Maninjau, Kerinci, şi Sinkarak în Sumatra; Towuti, Sidenreng, Poso, Tondano, şi Matan in Sulawesi; Paniai şi Sentani în Irian Jaya; Jempang, Melintang, şi Semayang in Kalimantan pe Râul Markaham; Luar, Sentarum, şi Siawan în amontele râului Kapuas din Kalimantan.
