Historia ecclesiastica
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Historia ecclesiastica este opera istorică a lui Eusebiu din Cezareea.
Cuprins |
[modifică] Data compoziţiei şi problema ediţiilor operei
Atât datarea compoziţiei operei cât şi diferitele sale ediţii (a căror existenţă este atestată de tradiţia manuscriselor) este viu dezbătută.
Conform unei ipoteze, care s-a bucurat de larg consens printre cercetători, prima ediţie ar fi cuprins cărţile (liber) de la I la VII şi ar fi anterioară izbucnirii persecuţiei lui Diocleţian (303); în 311, Eusebiu ar fi adăugat pentru a doua ediţie, cartea (liber) a VIII-a; după 318, tot el, ar fi redactat actuala carte (liber) a X-a, conţinând omelia pentru dedicarea bazilicii din Tir (în 315) şi ar fi împărţit cartea a VIII-a în două părţi, creând în felul acesta cartea a IX-a.
Opera este foarte des citată în latină cu numele de Historia ecclesiastica (abreviat: Hist. eccl.), nu lipsesc însă trimiterile în limba greacă sau în limbile moderne (în română de ex. Istoria bisericească, prescurtat: Ist.bis.,)
Conform declaraţiei explicite, aşezată de autor la început (Hist.eccl., I,1,1), opera în 10 cărţi, îşi propune să trateze o serie de teme care în fapt vor forma şi scheletul textului şi care (teme) corespund fundamental scopului apologetic de a exalta adevărul şi temeinicia Bisericii.
[modifică] Structura pe cărţi (liber) a operei
[modifică] Succesiunile apostolice
Succesiunile apostolice, adică listele episcopilor care s-au succedat, plecând de la apostoli până în zilele autorului, în sediile cele mai importante: Roma, Alexandria, Antiohia, Ierusalim.
Eusebiu fixează aceste succesiuni în legătură cu perioadele de domnie a împăraţilor. Dincolo de faptul pe care-l constituie ţesătura expoziţiei, această temă are scopul de a evidenţia continuitatea şi, deci autenticitatea, tradiţiei ortodoxe, cu rol antieretic.
[modifică] Evenimentele remarcabile ale istoriei bisericii
Eusebiu nu se mulţumeşte doar să relateze, în mod constant – însă – citează izvoare istorice (atât bisericeşti cât şi laice) şi deseori reproduce textul documentelor importante (bine-înţeles, favorabile creştinismului şi temei tratate de el): rescripte imperiale, edicte, scrisori etc..
[modifică] Marii episcopi şi învăţători
Liber III, prezintă pe cei mai însemnaţi episcopi şi învăţători ai mesajului creştin. Sunt pomeniţi şaizecişişase de scriitori bisericeşti (îndeosebi greci şi orientali); la vreo treizeci dintre ei reproduce lista (catalogul) operelor lor şi citează multe dintre acestea (vreo 255 de citate) fie direct fie indirect.
[modifică] Ereticii
În această secţiune, Eusebiu menţionează numele ereticilor şi – în linii mari – conţinutul ereziei lor bazându-se îndeosebi pe scrieri polemice anterioare.
[modifică] Nenorocirile
Aici, Eusebiu prezintă nenorocirile care i-a lovit pe evrei, drept pedeapsă pentru răstignirea lui Isus.
Eusebiu este atent să sublinieze toate manifestările de răzvrătire a evreilor faţă de puterea imperială precum şi represiunile puterii: acesta este – după el – semnul intervenţiei dumnezeieşti în istorie. Relatează cu detalii „Războiul iudaic” terminat cu distrugerea Ierusalimului, în anul 70 (cărţile II şi III) şi a doua distrugere a templului de împăratul Adrian (liber IV).
[modifică] Persecuţiile păgâne împotriva creştinilor
Eusebiu interpretează fenomenul persecuţiilor ca fiind expresie a acţiunii diabolice, dar şi ca formă de pedeapsă dumnezeiască, care – în cele din urmă – se rezolvă în mod providenţial pentru creştini şi dezastruos pentru persecutori.
[modifică] Martirii creştini
Eusebiu dedică o atenţie deosebită eroilor credinţei creştine, martori ai tăriei şi rezistenţei creştinismului. Se pare că avea deja redactată o colecţie de Acta Martyrum, (Actele Martirilor), la care face deseori referinţă în cărţile (liber) IV şi V.
Acest articol legat de creştinism este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!
