Icoana
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
DESPRE ICOANE. Sfintele icoane ale Bisericii Ortodoxe sunt expresii în imagini ale credinţei în Dumnezeu şi ale libertăţii religioase. Pentru creştinii ortodocşi, icoana este efectul întâlnirii omului cu Dumnezeu. Până când Fiul lui Dumnezeu avea să se întrupeze, Vechiul Testament a interzis închinarea în faţa oricărui chip cioplit. Însă, după întruparea Mântuitorului Iisus Hristos, ele au apărut ca reprezentări ale chipului Său, ale Maicii Domnului, ale altor sfinţi sau evenimente din istoria mântuirii neamului omenesc. Icoanele sunt considerate însemne al sfinţeniei şi instrumente cultice întrucât sunt sfinţite de Duhul Sfânt prin rugăciunea preotului. Astfel, putem spune că icoana ne ajută să ne întâlnim cu Dumnezeu prin simpla ei privire, asemenea unei fotografii, sau prin atingerea de ea, ca obiect sfinţit, purtător al harului dumnezeiesc. În primul caz, vorbim de icoană ca despre un o “memorie” a lui Dumnezeu, adică ca despre un instrument prin care omul se înalţă cu gândul la Acesta. În cel de-al doilea caz, vorbim despre ea un instrument prin care se realizează legătura omului cu Dumnezeu, ca un obiect prin care se răsfrânge harul lui Dumnezeu în lume, asemenea unei ferestre prin care pătrunde în casă lumina soarelui.
