Ioan Căianu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan Căianu | ||
---|---|---|
Ioan Căianu
|
||
Data naşterii | ca. 1629 | |
Locul naşterii | Leghia | |
Data decesului | 25 aprilie 1687 | |
Locul decesului | Lăzarea | |
Ocupaţie | Călugăr franciscan |
Ioan Căianu (în maghiară Kájoni János, latinizat Johannes Caioni) (* ca. 1629, sat Leghia, comuna Aghireş - † 25 aprilie 1687, Lăzarea) a fost un călugăr franciscan transilvănean de origine română (scrie şi el: "Natus valachus sum") din sec. al XVII-lea. Este primul autor de muzică cultă din Transilvania.
[modifică] Viaţa şi activitatea
S-a născut în comitatul Szolnok-Dăbâca (apoi judeţul Someş) în Căianu Mic, a crescut la Cluj şi la Şumuleu Ciuc. Era de origină nobilă, mătuşa lui Judit, fiind soţia lui István Rácz, căpitanul garnizoanei de Ciuc. Prin ea a ajuns la mănăstirea franciscană din Şumuleu Ciuc. A început studiile la iezuiţii din Cluj, continuându-le la Şumuleu Ciuc. În anul 1647 a depus jurământul de călugăr. În continuarea studiilor a plecat la Nagyszombat, unde s-a axat pe ştiinţe muzicale. În anul 1655 a fost sfinţit preot. A locuit la Şumuleu Ciuc, Lăzarea, Călugăreni (jud. Mureş).
În 1675 a fondat o tipografie la Şumuleu Ciuc. Pe de o parte tipăreşte propiile publicaţii, de altă parte manuale şcolare necesare pentru şcoala franciscanilor din Şumuleu Ciuc. Intenţiile de fondare a tipografiei le-a descris în Cantionale Catolicum (lucrarea se află azi la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj) astfel : "Am vrut să-mi slujesc draga mea ţară, şi să dau posibilitate cu munca mea să aducă laude necontenite către Dumnezeu şi din partea altora". Lucrerea Cantionale Catolicum a fost atât de căutată, că a fost retipărită de trei ori, în 1719, 1805 şi 1806.
Această tipografie a fost una foarte importantă pentru catolicii din Ţinutul Secuiesc şi Moldova. Prima carte tipărită a fost "Cantionale catholicum" în 1676. După 3 ani primeşte aprobare pentru tipărirea manualelor şcolare. Un preot de rang înalt din Polonia îl vorbeşte cu multă apreciere despre manualele şcolare tipărite de el. În timpul revoluţiei din 1848-1949, în tipografia lui s-a tipărit "Hadi Lap" (Ziarul de pe front) şi mai multe proclamaţii revoluţionare (din toate se găsesc exeplare la muzeul din Cluj).
A murit în 1687 la Lăzarea, fiind înmormântat în curtea bisericii, într-o groapă neînsemnată, conform dorinţei lui.
[modifică] Opere
- Opera cea mai însemnată este Codex Kájoni.
- Istoria ei: A primit-o de la profesorul lui, Mátyás Seregély, ca premiu pentru buna învăţătură. Autorul original a început deja să scrie Codexul; Căianu l-a continuat. Cu timpul, au contribuit şi alţi autori.
- Conţinut: a scris cu tabulatura "Ammerbach" (pe care a învăţat-o la Nagyszombat) opere preclasice şi cântece şi partituri de orgă din acea perioadă.
- Alte publicaţii şi manuscrisuri ale lui Ioan Căianu:
- Cantus Catolici - colecţie de cântece bisericeşti (1676)
- Organo Missale - litanii, slujbe, antifonii şi alte cântece bisericeşti
- Sacri Concentus - "Colecţie de cântece bisericeşti," scrise de diferite autori, mai special de Viadana Lajos
- Himnarium - o colecţie poezi religioase în limba latină şi maghiară
- Herbariu Maghiar - Anexă la Ortus Sanitatis, Venetiis 1511, care este o carte de botanică în limba latină. (Bescrie şi efectele ajutătoare ale plantelor medicinale.)
- ABC-ul secuilor de odinioară - scrisul secuilor (s-a pierdut)
- Istoria Custodiei - glose temporane
- Casă aurie - carte de rugăciuni şi cântece pentru enoriaşi
- Hortulus Devotionis 1669 - carte de rugăciuni, scris cu propia mână
- şi multe alte manuscrise liturgice, predicaţii, adnotaţii