Ioan Căianu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ioan Căianu
Ioan Căianu
Data naşterii	ca. 1629
Locul naşterii	Leghia
Data decesului	25 aprilie 1687
Locul decesului	Lăzarea
Ocupaţie	Călugăr franciscan

Ioan Căianu (în maghiară Kájoni János, latinizat Johannes Caioni) (* ca. 1629, sat Leghia, comuna Aghireş - † 25 aprilie 1687, Lăzarea) a fost un călugăr franciscan transilvănean de origine română (scrie şi el: "Natus valachus sum") din sec. al XVII-lea. Este primul autor de muzică cultă din Transilvania.

[modifică] Viaţa şi activitatea

S-a născut în comitatul Szolnok-Dăbâca (apoi judeţul Someş) în Căianu Mic, a crescut la Cluj şi la Şumuleu Ciuc. Era de origină nobilă, mătuşa lui Judit, fiind soţia lui István Rácz, căpitanul garnizoanei de Ciuc. Prin ea a ajuns la mănăstirea franciscană din Şumuleu Ciuc. A început studiile la iezuiţii din Cluj, continuându-le la Şumuleu Ciuc. În anul 1647 a depus jurământul de călugăr. În continuarea studiilor a plecat la Nagyszombat, unde s-a axat pe ştiinţe muzicale. În anul 1655 a fost sfinţit preot. A locuit la Şumuleu Ciuc, Lăzarea, Călugăreni (jud. Mureş).

În 1675 a fondat o tipografie la Şumuleu Ciuc. Pe de o parte tipăreşte propiile publicaţii, de altă parte manuale şcolare necesare pentru şcoala franciscanilor din Şumuleu Ciuc. Intenţiile de fondare a tipografiei le-a descris în Cantionale Catolicum (lucrarea se află azi la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj) astfel : "Am vrut să-mi slujesc draga mea ţară, şi să dau posibilitate cu munca mea să aducă laude necontenite către Dumnezeu şi din partea altora". Lucrerea Cantionale Catolicum a fost atât de căutată, că a fost retipărită de trei ori, în 1719, 1805 şi 1806.

Această tipografie a fost una foarte importantă pentru catolicii din Ţinutul Secuiesc şi Moldova. Prima carte tipărită a fost "Cantionale catholicum" în 1676. După 3 ani primeşte aprobare pentru tipărirea manualelor şcolare. Un preot de rang înalt din Polonia îl vorbeşte cu multă apreciere despre manualele şcolare tipărite de el. În timpul revoluţiei din 1848-1949, în tipografia lui s-a tipărit "Hadi Lap" (Ziarul de pe front) şi mai multe proclamaţii revoluţionare (din toate se găsesc exeplare la muzeul din Cluj).

A murit în 1687 la Lăzarea, fiind înmormântat în curtea bisericii, într-o groapă neînsemnată, conform dorinţei lui.

[modifică] Opere

• Opera cea mai însemnată este Codex Kájoni.

Istoria ei: A primit-o de la profesorul lui, Mátyás Seregély, ca premiu pentru buna învăţătură. Autorul original a început deja să scrie Codexul; Căianu l-a continuat. Cu timpul, au contribuit şi alţi autori.

Conţinut: a scris cu tabulatura "Ammerbach" (pe care a învăţat-o la Nagyszombat) opere preclasice şi cântece şi partituri de orgă din acea perioadă.

• Alte publicaţii şi manuscrisuri ale lui Ioan Căianu:
  • Cantus Catolici - colecţie de cântece bisericeşti (1676)
  • Organo Missale - litanii, slujbe, antifonii şi alte cântece bisericeşti
  • Sacri Concentus - "Colecţie de cântece bisericeşti," scrise de diferite autori, mai special de Viadana Lajos
  • Himnarium - o colecţie poezi religioase în limba latină şi maghiară
  • Herbariu Maghiar - Anexă la Ortus Sanitatis, Venetiis 1511, care este o carte de botanică în limba latină. (Bescrie şi efectele ajutătoare ale plantelor medicinale.)
  • ABC-ul secuilor de odinioară - scrisul secuilor (s-a pierdut)
  • Istoria Custodiei - glose temporane
  • Casă aurie - carte de rugăciuni şi cântece pentru enoriaşi
  • Hortulus Devotionis 1669 - carte de rugăciuni, scris cu propia mână
  • şi multe alte manuscrise liturgice, predicaţii, adnotaţii