Ion Ţuculescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ion Ţuculescu (n. 19 mai 1910, Craiova, d. 27 iulie 1962, Bucureşti), personalitate complexă, biolog şi medic, s-a făcut cunoscut însă mai ales ca pictor.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Numele lui Ion Ţuculescu a izbucnit exploziv în primăvara lui 1965, o dată cu neuitata lui retrospectivă postumă, care a situat publicul pe negândite în faţa unuia dintre marii pictori europeni ai epocii de după război.
Ion Ţuculescu s-a născut la 19 mai 1910 la Craiova, provenit dintr-o familie de intelectuali. Urmează cursurile Colegiului Naţional "Carol I" din Craiova, unde în orele de desen primeşte primele îndrumări de la profesorul său Eugen Ciolac, de la care a aflat o parte din tainele picturii. Prima expoziţie la care a fost remarcată prezenţa "pictorului diletant Ion Ţuculescu" - alături de a fratelui său Şerban - este cea organizată în 1925, în sala de recepţii a Palatului Administrativ al judeţului Dolj. Deşi apreciat pentru talentul său artistic, Ţuculescu nu se va îndrepta către o şcoală superioară cu profil artistic, ci se înscrie la Facultatea de Ştiinţe Naturale a Universităţii din Bucureşti, pe care o va absolvi în 1936. Paralel frecventează şi Facultatea de Medicină, obţinând doctoratul în 1939 cu calificativul magna cum laude. Deşi se dedicase studiului, Ion Ţuculescu continuă să picteze şi are prima expoziţie personală în 1938 în sala Ateneului Român din Bucureşti.
Până în anul 1960 participă la mai multe expoziţii colective, expune la Salonul Oficial în 1941 şi 1945, deschide şapte expoziţii personale în clădirea Ateneului Român.
Dacă medicina nu l-a solicitat prea mult, cu excepţia anilor de război, când fiind medic militar uimeşte prin devotament şi abnegaţie, biologia devine celălalt pol al existenţei sale în calitate de cercetător ştiinţific la Academia Română, zilele şi nopţile împărţindu-le între paletă şi microscop.
Pictura a învăţat-o ca autodidact şi distanţa de la primele sale tablouri până la cele din epoca maturităţii a parcurs-o muncind cu înverşunare disperată. Deşi a fost prezent în viaţa artistică fără întrerupere, opera lui a rămas aproape fără ecou, adevăratele sale dimensiuni vădindu-se abia în anii când nu mai expune, claustrat în locuinţa lui, unde materia lui plastică avea să se cristalizeze orbitor după îndelungate şi misterioase mutaţii.
În vara lui 1962 o boală neiertătoare îl doboară. Este înmormântat în cimitirul mănăstirii Cernica, în cavoul familiei Galaction.
Postum, pictura lui Ţuculescu provoacă o revelaţie uluitoare, descoperindu-se un mare artist al cărui nume, în timpul vieţii, n-a depăşit surâsul îngăduitor al unei admiraţii palide. Tablourile sunt acum expuse în nenumărate expoziţii organizate în ţară şi străinătate.
Pictura lui Ţuculescu frapează prin excepţionala ei forţă cromatică, culorile sale obligă însă să se vorbească mai curând despre magia decât despre violenţa lor. Astfel încât nu este hazardat să se spună că avem de a face cu un "expresionist întârziat de extracţie impresionistă", oricât de paradoxal ar părea această afirmaţie. În realitate opera lui Ţuculescu este produsul unic al unui artist original de geniu, care tocmai prin aceasta se refuză oricărei încadrări artificiale.
[modifică] Listă selectivă de lucrări
[modifică] Începuturi
- Flori albe
- Peisaj de ţară
- Fetiţa
- Interior de pădure
[modifică] Expresionism
- Interior ţărănesc
- Portretul bunicului
[modifică] Perioada folclorică
- Albăstrele de câmp
- Triplu autoportret
- Compoziţie cu 2 fazani
- Drama folclorică
- Peisaj cu lac
- Autoportret pe fond galben
- Turc cu şalvari roz
[modifică] Perioada totemică
- Ochi călători
- Pasiune
- Metamorfoza
- Pană de păun
- Răsărit de soare
- Totem solar
- Ochi verzi
- Totem sub copac
- Ruginile toamnei
- Opoziţie
- Urme
- Compoziţie Copii în grădină
- Peisaj cu ţărănci
- Peisaj din Grecia
- Birja la Costineşti
- Spre larg
- Accente negre
- Fecioara cu Pruncul
- Circuite
- Vieţi multiple
