Ion Chiricuţă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Profesor Dr. Ion Chiricuţă

S-a născut la 7 ianuarie 1918 în oraşul Bârlad, judeţul Vaslui, tatăl său fiind preotul Toma Chiricuţă, doctor în teologie în Germania, renumit teolog şi om de cultură şi de mare recunoaştere publică, de la care primise calitatea umanităţii, dragostea pentru oameni şi cultură. A decedat la Cluj, în 1988, fiind profesor, şef de disciplină, directorul Institutului Oncologic din Cluj, fiind regretat realmente de toată lumea ca o personalitate de seamă a Clujului medical, cultural şi ştiinţific. Profesorul Ion Chiricuţă a devenit doctor în medicină şi chirurgie al Facultăţii de Medicină şi Chirurgie Bucureşti în 1942. A ocupat prin concurs posturile de extern şi intern, apoi secundar de chirurgie la Clinica Chirurgicală a Institutului Brâncovenesc de sub direcţia Prof. Dr. I. Iacobovici, al cărui elev apropiat şi asistent a fost. În 1958, după o activitate rodnică la Institutul Oncologic Bucureşti şi la propunerea Prof. V. Costăchel, preia conducerea Institutului Oncologic din Cluj, devenită vacantă prin moartea Prof. Popa Rubin. La preluare, Institutul Oncologic din Cluj, unul dintre cele mai vechi, fiind înfiinţat în 1929, avea un local impropriu, o bază materială precară, personal redus şi o activitate ştiinţifică modestă. Ion Chiricuţă a început treptat modernizarea Institutului până când, în 1962, ajutat de ministrul Voinea Marinescu, a început construcţia unui nou local pentru Institutul Oncologic, intrat în activitate în 1965. Citez din biografia făcută profesorului Ion Chiricuţă, scrisă în „Figuri reprezentative ale medicinii şi farmaciei clujene” de către Profesorul Nicolae Ghilezan: „ Deşi chirurg, Directorul Chiricuţă este conştient de caracterul multidisciplinar al oncologiei şi dotează în egală măsură sălile de operaţie dar şi laboratoarele sau sectorul de radioterapie, pentru care într-o vreme când alţi radiologi nu sesizau importanţa radiaţiilor de mare energie şi a laboratoarelor de fizicăel le-a menţionat impactul şi necesitatea lor pentru modernizarea tratamentelor şi ameliorarea rezultatelor”. Preocupat în permanenţă de formarea şi perfecţionarea colectivului medical al institutului, profesorul I. Chiricuţă s-a înconjurat de o serie de tineri bine pregătiţi, găsind modalităţi de a-i trimite pentru formare în ţară şi în cele mai prestigioase instituţii din străinătate. Activitatea organizatorică a fost dublată de cea profesională şi ştiinţifică, Institutul Oncologic prezentându-şi prestigioasele realizări prin publicaţii în ţară şi peste hotare sau prezentate în cadrul unor importante sesiuni, devenite tradiţionale şi recunoscute. Ion Chiricuţă a devenit profesor de oncologie în 1971. a fost membru a numeroase societăţi ştiinţifice internaţionale, între care Societatea Internaţională de Chirurgie, de Oncologie, de Senologie, expert OMS, membru al Uniunii Medicale Balcanice, vicepreşedinte al Societăţii de Oncologie, membru al Societăţii de Chirurgie, la ale cărei şedinţe lunare ale filialei din Cluj participa întotdeauna cu comunicări şi lucrări substanţiale şi interesante. Unul dintre cele mai frumoase momente din cariera profesorului Chiricuţă a fost numirea sa ca preşedinte de onoare al Congresului Mondial de Chirurgie Plastică din Paris, în 1987, o recunoaştere a priorităţii sale în chirurgia omentului mare. Activitatea ştiinţifică a profesorului I. Chiricuţă este cuprinsă în peste 20 de monografii, peste 200 de articole publicate în ţară sau în străinătate şi peste 300 de comunicări ştiinţifice la diferite manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale. A introdus numeroase tehnici chirurgicale originale şi având o largă utilizare: utilizarea marelui epiploon în tratamentul fistulelor vezico-vaginale, recto-vezicale şi în cistoplastii; mastoplastie cu epiploon, histerectomie supraradicală, etc. Dintre realizările ştiinţifice amintim: o nouă metodă de diagnostic citologic al cancerului colului uterin prin autorecoltare; diagnosticul biochimic al tumorilor maligne prin studierea modului de eliminare a magneziului din organism; studiul modificărilor metabolice după procedeele oncologice; lucrări experimentale în domeniul grefelor de organe şi altele. În acelaşi timp a avut preocupări extraprofesionale de mare ţinută culturală. Întradevăr, personalitatea profesorului Ion Chiricuţă s-a remarcat şi prin calitatea sa de adevărat cunoscător şi colecţionar de artă şi frumos. Colecţia sa, pe care o amplifica mereu, însumează tablouri, grafică, incluzând şi bustul lui Caracala. În cele din urmă, el şi-a dăruit colecţia oraşului natal Bârlad, unde este expusă în Muzeul „Vasile Pârvan”. Mai adaug că profesorul Chiricuţă a scris şi un volum de poezii, numit „Minunatele fântâni”, de „frumoasă inspiraţie şi de adâncă mişcare sufletească”. În încheiere, citez din nou din biografia făcută profesorului Chiricuţă de către prof. Ghilezan: „profesorul Chiricuţă a fost un adevărat maestru şi creator de şcoală, care prin realizările sale şi umanismul său face cinste Clujului medical” şi citez adăugarea prof. Funariu: „şi chiar ţării sale, România şi lumii întregi”. „Viaţa lui, o continuă dăruire pe tărâmul ştiinţei, este un exemplu şi un imbold pentru numeroşii lui colaboratori şi elevi de a duce mai departe prestigiul şcolii oncologice şi chirurgicale româneşti”.

Bibliografie: Gheorghe Funariu, Chirurgie abdominală, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 2001; Nicolae Ghilezan, Figuri reprezentative ale medicinii şi farmaciei clujene