Ion Dumitriu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ion Dumitriu (n. 1 martie 1943 în Galaţi, d. 26 septembrie 1998 în Bucureşti) a fost un pictor român.
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna noiembrie 2006.
A absolvit Institutul Pedagogic din Bucureşti, Facultatea de Arte Plastice, promoţia 1965 şi Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti, Facultatea de Arte Plastice - Secţia Muzeologie, promoţia 1981. A fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici (secţia pictură) începând din 1975, iar în perioada 1991-1993 a deţinut funcţia de vicepreşedinte al acesteia.
1951-1962 Anii şcolii generale şi ai liceului, în Galaţi. În perioada 1960-1962 frecventează cercul de artă plastică din cadrul Casei de cultură Salom Alehem, condus de pictoriţa Lola Dorothea Roth Smirer. 1962-1965 Institutul pedagogic, Facultatea de Arte Plastice, Bucureşti. 1978-1981 Secţia "Muzeologie. Profesor de desen" din cadrul Facultăţii de Arte Plastice a Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" (astăzi Universitatea de Arte), Bucureşti. Aşadar, formaţie academică în două trepte, în zona pedagogiei artei. Ion Dumitriu a fost un profesor de desen cu adevărat remarcabil, novator, cu har pedagogic, iubit de elevii multor generaţii pe care le-a pregătit; vocaţia prieteniei, calitatea umană a lui Ion Dumitriu, s-au răsfrânt şi în activitatea sa de profesor. Din 1966 profesor de desen la câteva şcoli generale din Bucureşti şi împrejurimi: Şcoala Generală din comuna Ciorogârla, Şcoala Generală nr. 157, Militari, Şcoala Generală nr. 161, Giuleşti-Sârbi, Şcoala Generală nr. 142, Militari, Şcoala Generală nr. 162, Giuleşti. Din 1980 şi până la sfârşitul vieţii a fost profesor de desen-pictură la Liceul "Nicolae Tonitza" Bucureşti. 1971-1991 În fiecare vară, timp de câteva săptămâni, pictorul îşi avea "atelierul" la Poiana Mărului Braşov. Şi-a dezvoltat aici un "discurs" individual clar articulat. Critica a vorbit un timp despre "Şcoala de la Poiana Mărului", incluzându-l între reprezentanţii ei (pe lângă Horia Bernea, Teodor Moraru, Teodor Rusu, Şerban Epure şi alţii) şi pe Ion Dumitriu.
Începând din anii '70, a călătorit şi în străinătate, nutrind o curiozitate activă faţă de oameni şi locuri noi, întorcându-se cu recolte de fotografii şi obiecte ce fixau stări, momente, un specific local, şi îmbogăţeau opera ca surse de inspiraţie, sau atelierul ca însumare de mărturii materiale ale unei / unor mitologii personale.
