Ion Nistor
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Istoric şi militant unionist bucovinean, membru al comitetului de organizare a Adunarii Naţionale de la Cernăuţi care a hotărât unirea cu România, în cadrul căruia a redactat Actul Unirii. Profesor la Universităţile din Viena şi Cernăuţi, rector al Universităţii din Cernăuţi, profesor universitar la Bucureşti, membru al Academiei Române (1911), director al Bibliotecii Academiei Române, fruntaş al Partidului Naţional Liberal, fost ministru de stat, reprezentând Bucovina, apoi, succesiv, ministru al Lucrărilor Publice, al Muncii şi, în final, al Cultelor şi Artelor. Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, încadrat ulterior in Decizia M.A.I. nr.334/1951; pedeapsă majorată cu 60 luni, prin Decizia M.A.I. nr. 559/1953. Eliberat la 5 iulie 1955.
Nicolae Iorga despre Ion Nistor: „În nenumarate studii, care au atins toate domeniile vieţii românilor de acolo, ai lămurit atâtea puncte confuze şi ai adus o informaţie cu totul nouă şi de cel mai mare folos, dând astfel bazelor istoriei Bucovinei româneşti o lărgime, necunoscută până atunci.“
„Ai fost unul dintre rarii cărturari români care au scos din studiile lor altceva decât arme pentru a înlătura pe alţii şi a se impune ei singuri. Nu te-ai lăsat terorizat de nimeni, şi nici n-ai vrut să terorizezi pe cineva.“
„Fără îndoială că Ion Nistor este un istoric de mare valoare, care scrie într-o limbă frumoasă şi are o informaţie abundentă, aşa că în cultura românească o sa rămână“.
 Casa Muzeu Ion Nistor Vicovu de Sus-Bivolarie |
 Istoria Bucovinei - Ion Nistor |
 Istoria Basarabiei - Ion Nistor |
 Istoria românilor - Ion Nistor |
