Ion P. Filipescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ion P. Filipescu (n. 18 martie 1927; d. 12 decembrie 2002) este un jurist român, care a deţinut funcţia de judecător la Curtea Constituţională a României (1992-1995). În anul 1993 a fost ales ca membru titular al Academiei Române.
[modifică] Biografie
Ion P. Filipescu s-a născut la data de 18 martie 1927. A făcut studiile liceale la Bucureşti şi apoi a urmat cursurile Facultăţii de Drept (absolvită în 1950) şi ale Facultăţii de Economie Generală, obţinând titlul ştiinţific de doctor în drept în anul 1961 şi doctor docent în anul 1974.
În anul 1950 şi-a început cariera universitară ca preparator, apoi lector, conferenţiar şi profesor de drept internaţional şi drept al familiei la Facultatea de Drept din Bucureşti. A deţinut pentru o perioadă şi funcţia de decan al Facultăţii de Drept. În paralel a fost cercetător, cercetător principal şi director la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române.
A desfăşurat o bogată activitate ştiinţifică, preocuparile sale orientându-se cu precădere spre probleme de drept civil, dreptul familiei, drept internaţional privat, dreptul comerţului internaţional, drept comunitar, drepturile omului, teoria generala a obligaţiilor etc. Ion P. Filipescu a fost unul dintre autorii anteproiectului Codului civil şi Codului familiei. De-a lungul anilor a deţinut o serie de funcţii de răspundere în organisme de profil din ţară şi din străinătate.
Ion P. Filipescu este considerat a fi unul dintre specialiştii cei mai reputaţi în domeniul dreptului civil, al dreptului familiei şi dreptului internaţional privat.
În anul 1992, Ion P. Filipescu a fost numit, de către Camera Deputaţilor, în funcţia de judecător la Curtea Constituţiuonală a României, pentru un mandat de trei ani. Mandatul său a încetat în anul 1995.
Prof. dr. Ion P. Filipescu a fost ales ca membru corespondent al Academiei Române în anul 1991 şi membru titular în anul 1993. A decedat la data de 12 decembrie 2002.
[modifică] Lucrări publicate
Ion P. Filipescu a fost autorul a sute de lucrări, unele de referinţă în ştiinţa dreptului, în special domeniul dreptului familiei. El a publicat, singur sau în colaborare, peste 220 de lucrări, dintre care 38 de volume, menţionând următoarele:
- "Dreptul familiei, speţe şi soluţii din practica judiciară" (1969);
- "Tratat de dreptul familiei" (1989; 1997);
- "Drept internaţional privat" (Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1991), reeditat în 1997;
- "Drept instituţional comunitar european" (ed. I (1994), a II-a (1996), a III-a (1997), a IV-a (1999)) (Ed. ACTAMI, Bucureşti) - în colaborare cu Augustin Fuerea;
- "Dreptul civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale" (1996);
- "Dreptul civil. Teoria generală a obligaţiilor" (1997);
- "Adopţia şi protecţia copilului aflat în dificultate" (Ed. CH Beck, Bucureşti, 1998);
- "Tratat de dreptul familiei" (ediţia a VII-a) (Ed. CH Beck, Bucureşti, 2002) - în colaborare cu Andrei Filipescu.
În anul 1975 a fost distins cu premiul "Simion Bărnuţiu" al Academiei Române.
