Ion Pantazi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în 2005. |
Ion Pantazi (n. 26 iulie 1920, Bucureşti - d. 9 august 1996, München), publicist român în exil.
În 1940 a absolvit liceul Militar şi bacalaureatul la Cernăuţi.
La 10 mai 1942, a terminat Şcoala Militară de Ofiţeri de Cavalerie, fiind înălţat la gradul de sublocotenent.
La 1 iunie 1942, a plecat pe front la Regimentul 9 Roşiori.
La 10 mai 1945, a fost avansat la gradul de locotenent.
La 1 martie 1946, a fost trecut în cadrul disponibil şi exmatriculat din anul IV al Facultăţii de Drept.
A fost decorat cu: Coroana României clasa a V-a, Steaua României clasa a V-a, Ordinul Mihai Viteazul, Crucea de Fier clasa a II-a şi clasa I-a.
A fost arestat la 1 martie 1946.
A fost înaintat la gradul de căpitan în rezervă în 1947 cu vechimea din 1946 (în timpul detenţiei, una din marile curiozităţi ale regimului comunist!).
A executat 16 ani de închisoare în patru etape: 10 ani cu condamnare şi 6 ani fără vreo justificare juridică, prin diferite case conspirative.
Eliberat la 1 iunie 1964.
A lucrat ca miner şi maistru miner la hidrocentralele: Argeş, Lotru şi Someş.
După 11 cereri respinse, fiind pensionat de boală, i se acordă un paşaport de turist la 28 aprilie 1978 şi rămâne ca azilant politic la München.
Debutează ca ziarist la Stindardul, condus de I.V. Emilian, scriind în acelaşi timp şi la Curierul din Los Angeles, condus de Gabriel Bălănescu.
În octombrie 1985, scoate ziarul său propriu, Stindardul Românilor.
După mai multe încercări la Paris şi Montreal de a uni exilul românesc, încetează din viaţă la 9 august 1996 la München. După dorinţa sa, urna i-a fost adusă în România şi se află la Cimitirul Ghencea Militar."
(Am trecut prin iad vol I, Editura Dacia)
