Ioniţă Sandu Sturdza
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioniţă Sandu Sturdza, Domn al Moldovei: 21 iunie 1822 - 5 mai 1828.
Se trăgea dintr-o veche familie boierească. A fost numit de turci, la cererea boierilor mici din ţară, împotriva voinţei boierilor emigraţi în timpul ocupaţiei turceşti şi după revoluţia lui Tudor Vladimirescu, care cereau conducera ţării pentru ei. Intenţiile bune ale lui Sturdza au fost multă vreme paralizate de acţiunile acestora. Abia în 1826, după Convenţia de la Cetatea Albă (Akkerman), care reglementa din nou raportul Principatelor Române faţă de Rusia şi Turcia, s-au reântors zgomotoşi în ţară.
Împăcarea lor cu domnitorul a costat mult Moldova, pe lângă multe alte favoruri, s-au făcut scutiri de dări şi de la armată. Cu toate aceste evenimente, s-au făcut şi îmbunătăţiri. S-a deschis o şcoală superioară la Trei Ierarhi, numirea în funcţii a fost condiţionată de pregătire şi nu de rang, s-a sechestrat în folosul statului o parte a averilor mănăstireşti. Deşi ruşii au luat apărarea călugărilor, şi au impus restituirea averilor, ele au rămas totuşi sub controlul domnitorului.
Odată cu razboiul ruso - turc (1828 - 1829), ruşii au intrat din nou în Principatele Române, iar Sturdza a fost dus în Basarabia. A murit în 1842, în Moldova fără a avea o funcţie în stat în acel moment şi e înmormântat la biserica Sturdzeştilor din Iaşi. A fost căsătorit cu Ecaterina.
| Predecesor: Ocupaţie turcă |
Domnitor al Moldovei 1822 - 1828 |
Succesor: Ocupaţie rusă |
