Iosif Sava
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iosif Sava (n. 15 februarie 1933, Iaşi; d. 18 august 1998, Bucureşti) evreu român, muzicolog, realizator de emisiuni radio şi de televiziune, provenit dintr-o familie în care se făcea muzică de trei-patru sute de ani.
[modifică] Viaţa
Nu s-a sfiit să-şi manifeste evreitatea în anii în care destui intelectuali evrei treceau pe vizavi, când întâmplarea îi aducea prin faţa Templului Coral. Nici să protesteze public împotriva manifestărilor antisemite, negaţioniste, xenofobe, răbufnind după '89. Din cele peste 40 de cărţi dedicate muzicienilor lumii, care-i poartă semnătura, câteva, publicate de Hasefer - Harpiştii regelui David, Muzicieni pe acoperiş. Variaţiuni pe o temă de Chagall -, sunt minienciclopedii despre valorile muzicale evreieşti. [1]
Studiile le-a început la Iaşi, întâi la Conservatorul Municipal (1944-1945), Academia de muzică George Enescu (1945-1947), Institutul de Artă (1947-1949) şi Liceul de Artă (1949-1951), apoi la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti (1962-1966) cu Constantin Constantinescu (teorie şi solfegiu), Achim Stoia (armonie, contrapunct, forme muzicale), George Pascu (istoria muzicii, muzică de cameră) etc.
Însetat de cunoaştere, între 1951 şi 1955 a urmat şi Facultatea de filozofie de la Universitatea din Bucureşti, fiind licenţiat în 1955.
[modifică] Cariera
Profesia sa de bază era cea de clavecinist si pianist, pe care a exercitat-o din 1974 până în 1987, în cadrul multor formaţii de muzică de cameră, între care Ars Rediviva, Quodlibet Musicum şi Consortium Violae, precum şi ca partener de muzică de cameră al multor solişti români de marcă. Turnee artistice în Bulgaria, Germania, Italia, Ţările de Jos, Spania, Elveţia, Cuba şi U.R.S.S. A dat şi concerte de orgă.
Din 1972 a fost membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR), a fost distins cu o serie întreagă de premii, între care Premiul Academiei Române, şase premii ale UCMR, patru premii ale Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune din România, Premiul Colegiului Criticilor Muzicali (1980); premiul U.C.M.R. (1981); Premiul I (1981) şi Premiul pentru activitatea deosebită de critic muzical (1983) la festivalul naţional Cîntarea României. În 1996 a primit Premiul Centrului International Ecumenic pentru Dialog Spiritual "Pamfil Şeicaru".
În afară de interpretarea muzicii, a fost pasionat şi de comentarea fenomenului muzical. Din 1949 până în 1951 a fost colaborator al ziarului "Opinia" din Iaşi.
În 1951 şi-a început activitatea de editor muzical la Radiodifuziunea Română. Din 1972 a realizat aici radioprogramul săptămânal "Invitaţiile Eutherpei". În paralel, a realizat şi emisiunile "Cronica muzicală" si "Viaţa muzicală în actualitate".
În 1980 a început activitatea la televiziune, pe programul 2 al TVR, realizând săptămânal emisiunea "Serata muzicală TV", emisiune ce a fost scoasă din grila de programe în 1985. În 1990 Iosif Sava a reluat emisiunea, pe care a realizat-o ca pe un forum de discuţie cu cei mai reprezentativi oameni de cultură români, gravitând în jurul muzicii, dar cu trimiteri la politica culturală şi la problemele contemporaneităţii. Ciclul de emisiuni a fost înterupt brutal în mai 1998, când Iosif Sava a fost îndepărtat, prin pensionare intempestivă, din televiziunea Română, cu care avusese o îndelungată colaborare: în perioada 1990-1993, Iosif Sava a fost redactor-şef al Departamentului de Muzică din TVR, iar din 1993 până în 1998 redactor-şef al redacţiei culturale TVR. In 1997 fusese chiar numit director interimar al Departamentului Viaţa Spirituală, Cultură şi Educaţie din TVR.
A trecut la postul "PRO TV" pentru a continua emisiunea, iar din iunie a încheiat un contract cu postul "Acasă TV", pentru a realiza o nouă emisiune, numită "Salonul muzical Acasă - Lista lui Sava".
O ocluzie intestinală l-a obligat ca duminică, 12 iulie 1998, la ora 18.30, să se interneze de urgenţă în Clinica de Chirurgie din cadrul Spitalului Universitar Bucureşti. După consultul medical s-a ajuns la concluzia că pacientul necesită imediat o intervenţie chirurgicală, care a fost efectuată de către o echipă condusă de prof. dr. Radu Palade. [2]
Din păcate, deşi operaţia a reuşit, o infecţie nosocomială postoperatorie, dobândită în clinica de chirurgie, i-a curmat prematur viaţa, pe 18 august 1998.
A fost şi un scriitor prolific, scriind 44 de cărţi, 35 din ele despre muzică, şi peste 6000 de articole.
Începând cu anul 2005, Şcoala de muzică şi arte plastice nr.1, din Bucureşti, înfiinţată prin hotărârea HCM 1260 în anul 1959, a primit numele de "Iosif Sava" în memoria marelui muzicolog român şi se află în parteneriat cu fundaţia ce-i poartă numele.
Numele lui Iosif Sava a fost atribuit unei piaţete de lângă Universitatea de Muzică din Bucureşti, aflată la intersecţia străzilor Dr. Sion, Şipotul Fântânilor, Ion Brezoianu şi Poiana Narciselor, unde a fost amplasat un bust al cunoscutului muzicolog.[3]
