Istoria Romei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

 Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.
Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna septembrie 2006.

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina".

Roma antica a fost un oraş-stat a cărui istorie se întinde în perioada de timp cuprinsă între 753 î.e.n. şi 476 e.n. Pe parcursul existenţei sale, statul roman a cunoscut mai multe etape de organizare a guvernării sale: monarhia, republica şi imperiul. În epocile istorice care au urmat antichităţii, instituţiile de conducere ale statului roman au fost, mai mult sau mai puţin, modele de urmat.

Legenda întemeierii Romei

Romulus şi Remus. Întemeierea cetăţii Roma

Titus Livius pune întemeierea Romei şi începuturile celei mai întinse puteri pe seama destinului, a voinţei zeilor. Rhea Silvia, constrânsa să-şi încalce legământul de vestală, născu doi gemeni şi, pentru că socotea mai demn să puna păcatul ei pe seama unui zeu, atribui această paternitate incertă zeului Marte. Cu toate acestea, nici zeii, nici oamenii nu i-au putut feri de cruzimea regelui nici pe ea, nici pe copii. Vestala este aruncata în temniţă, iar copiii sunt condamnaţi să fie aruncaţi în apa fluviului Tibru. Din întamplare sau din voinţa zeilor, Tibrul tocmai se revărsase peste maluri, formând bălţi, din care pricină nu se mai putea ajunge până la albia propriu zisă a fluviului. Slujitorii care duceau copiii sperau ca aceştia să se înece în bălţi şi au lăsat copiii la marginea mlaştinii. Pe atunci, acele meleaguri erau pustietăţi întinse. Se spune că, după ce apa puţin adâncă a depus pe uscat albia plutitoare în care erau aşezati pruncii, o lupoaică, împinsă de sete, care ieşise din codrii munţilor apropiaţi, auzind ţipetele copiilor, s-a abătut din drum spre ei şi, aplecându-se asupra lor, le-a dat să sugă cu atâta blândeţe, încât un cioban al turmei regeşti a gasit-o în vreme ce-i lingea.

Legenda îi dă acestui cioban numele Faustulus. Acesta i-a adus la stână şi i-a încredinţat nevestei sale, Larenţia, ca să-i crească. Unii autori au scris că Larenţia era o femeie de moravuri uşoare, motiv pentru care a fost poreclită de păstori “Lupoaica” şi că de aici a luat naştere legenda care înfăţişează acest fapt ca pe un miracol. Copiii născuţi şi crescuţi astfel, îndată ce au ajuns la vârsta tinereţii, n-au lenevit pe la stână şi pe lângă turme, ci au început să colinde pădurile vecine, umblând după vânat. Dobândindu-şi prin această îndeletnicire forţă trupească şi bărbăţie, ei nu se mulţumeau numai cu vânarea fiarelor, ci atacau şi tâlharii încărcaţi cu prăzi, pe care le împărţeau cu păstorii. Astfel, cu ceata de păstori, înfruntau primejdiile şi organizau şi jocuri.

Pe atunci se celebra pe colina Palatin sărbătoarea Lupercaliilor: tinerii care îl sărbătoreau pe Pan Lycaeus (porecla dată zeului Pan) alergau dezbrăcaţi, schimbând glume între ei. Pe acest zeu, romanii l-au numit Inuus.

Hoţii, mâniaţi că şi-au pierdut prăzile şi surprinzându-i pe Romulus şi Remus pe când pregăteau jocurile, l-au capturat pe Remus; Romulus s-a apărat cu înverşunare. Apoi l-au predat regelui Amulius, învinuindu-i pe amândoi fraţii de furt de pe ogoarele lui Numitor. Remus e predat lui Numitor spre a fi pedepsit.

Faustulus bănuise de la început că crescuse vlăstare de neam regesc. Împins de teamă, Faustulus îi dezvălui lui Romulus obârşia lor. Numitor, care îl ţinea în temniţă pe Remus, văzându-l şi pe Romulus, şi-a adus aminte de nepoţii săi. În felul acesta se urzi din toate părţile un complot împotriva regelui Amulius. În final, acesta fu suprimat.

Romulus şi Remus l-au proclamat pe bunicul lor, Numitor, rege. După ce statul alban a fost dat în stăpânire lui Numitor, pe Romulus şi Remus i-a cuprins dorinţa de a întemeia un oraş pe meleagurile unde fuseseră găsiţi şi crescuţi. După aceea, între cei doi fraţi a izbucnit un conflict : cine să dea nume cetăţii şi cine să o cârmuiască. Din această cauză s-a iscat mare vrajbă, în urma căreia Remus a fost omorât de fratele său.

Astfel a ajuns Romulus singurul stăpân, iar cetatea întemeiată a luat numele fondatorului: Roma.