Jabeniţa, Mureş

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jabeniţa

Amplasare
Judeţ	Mureş
Oraş	[[{{{oraş}}}]]
Comună	Solovăstru
Comună	[[{{{comună2}}}, Mureş|{{{comună2}}}]]
Atestare	1453
Populaţie ([[|]])
Cod poştal	547571

[modifică] Obiective turistice locale

Băile Sărate Jabeniţa (Görgénysóakna, Ocna Sărată Gurghiu până în 1938), staţiune de tratament cu vechi tradiţii înfiinţată în jurul anului 1800 (în acelaşi timp cu staţiunea Sovata), foarte apreciată datorită apelor sale şi nămolului existent de foarte bună calitate. La 6 km est de Reghin se află primul sat - Jabeniţa - aşezat pe valea lată de circa 1,5 km a râului Gurghiu, afluent al Mureşului la poalele munţilor Gurghiu, între orăşelul Gurghiu şi comuna Solovăstru pe valea Gurghiului. La nord, est şi sud este mărginit de coline şi munţi. Din punct de vedere geologic, roca fundamentală o constituie anticlinalul de sare, care în unele locuri se află foarte aproape de suprafaţă. Aşa se explică concentraţia mare de NaCl în apa lacurilor şi fântânilor din Jabeniţa.

Situat într-o depresiune bogată în zăcaminte de sare, încă din cele mai vechi timpuri, locuitorii se ocupau cu exploatarea acestui zăcământ. In timpul ocupaţiei romane au fost constriute citeva mine de sare şi exploatate iar dupa plecarea lor, în urma surpării unei mine, s-a format un lac cu apa sarată cu o suprafaţă de aproximativ 1000 mp şi 60m adîncime.

Apa sărată a fost folosită de generaţiiîintregi în tratarea bolilor reumatismale, iar în timpul Imperiului austro-ungar, pe o suprafaţă de aproximativ 1 ha în vecinătatea lacului a fost amenajată o mică staţiune balneo-climaterică cu un standard înalt, fiind destinată numai nobilimii, iar lacul podit în interior, cu lemn în două trepte de adîncime pentru bătrîni şi copii, mai puţin cealaltă jumătate, fiind destinată înotătorilor. Datorită proprietăţilor terapeutice deosebite ale nămolului, acesta era solicitat periodic de către unele staţiuni din Austria şi Ungaria.

Apele minerale sărate-iodurate, folosite sub forma de băi, au un efect complex datorita actiunii concomitente a celor trei factori:termic, mecanic si chimic.

Sarea se obţine în staţiune direct din apele minerale prin evaporare la încălzire sau din malurile abrupte existente lângă microstaţiune. Folosirea ei se face sub forma de comprese, cataplasme, în special pe abdomen. Se diluează 25 g sare într-un litru de apa. Pentru băile parţiale, concentratia este de 1 kg sare la litru ,iar pentru băile generale 1-2 kg sare. Sarea se găseşte sub forma de stâncă pe malurile răului chiar lângă Microstaţiune.

Factorii naturali secundari de cură ai staţiunii sunt reprezentaţi de mediul înconjurător, care prin peisajul pitoresc şi prin imprejurimile sale, cu dealuri acoperite de păduri de stejari seculari ( Pădurea Mociar), dar şi prin zona care constituie un loc de plimbare, de relaxare si de pescuit pentru turistii veniti la odihna sau tratament. Aerul puternic ozonat , purificat de vegetaţia bogată a zonei submontane şi pădurii din apropiere, coloritul bogat, umbra şi răcoarea din timpul verii, fac din microstaţiune principală zonă de atracţie şi agrement.

In prezent “Băile din Jabeniţa” sunt recunoscute ca benefice de către locuitorii din regiunea învecinată satului Jabeniţa,îin oraşul Reghin, pentru apa sărată şi nămolul, foarte bune în tratamentul reumatismului şi a bolilor articulare . Proprietăţile terapeutice deosebite ale apei şi nămolului au fost certificate în urma efectuării unor teste şi analize de calitate în laborator.

Băile Sărate Jabeniţa este o microstaţiune reinfiinţată îin 1997 pe un teren de aproximativ 4 ha, într-o zonă liniştită, cu un peisaj extraordinar şi apreciat foarte mult de cei care o cunosc, aflat la intrarea în satul Jabeniţa.

Satul este situat la dreapta râului pe o terasă afectată de alunecări de teren. În extremitatea nordică, exista pe vremuri o salbă de lacuri şi bălţi, diferite ca mărime. Lacul nr.4 sau lacul din bălţi este cel mai mare dintre acestea, format fiind într-o salină romană. Mergând pe acest drum spre sat, la circa 400 m de aceasta se gaseste Lacul din Bai. El are forma dreptunghiulară şi este aproape paralel cu drumul principal faţă de care se găseşte la o distanţa de circa 30 m şi la o diferenţa de nivel de 5 m. Lungimea lui este de 31 m, lăţimea de 32 m, suprafaţa de aprox 1000 mp şi adâncimea actuală de 14 m. Drumul de acces este asfaltat, iar la 50 de metri de lac se află râul Gurghiu, bogat în păstrăvi şi lipani, fiind ideal pentru pescuitul sportiv.

Lacul constituie un punct de atracţie pentru turişti şi pentru locuitorii din împrejurimi, lucrările de modernizare şi amenajare efectuate aici făcându-l accesibil tuturor atât ca loc pentru recreere, cât şi ca bază de tratament al unei multitudini de boli: reumatism cronic, gută, artrită, nevralgii de diverse forme, sciatică, resorbţie a exudatelor vechi pleurale, rahitism, scrofuloză, maladii caracteristice femeilor.

Aspectul morfologic: Satul Jabeniţa - aşezat longitudinal între dealurile Piculeu (525 m) la nord-vest (in numire locala dealul Ciculeu), dealul Sinioara la nord-nord-est (754,8 m), dealul Orşovei la sud-est (in numire locala Orşuei) si dealurile Mociarului la sud – ocupa albia majora din dreapta râului Gurghiu, cu o altitudine medie de 398 m, evident inclinată de la est la vest.

Din informatiile culese de la localnicii care au lucrat la amenajarea lacului pentru ştrand şi la podirea lui în anul 1935 - 1936, lacul avea 70 m adâncime. Această adâncime pare a fi mult redusă în timpul războiului din cauza multor obiecte şi materiale aruncate în lac. Bârnele despărţitoare şi podinele îmbibate bine cu apa şi îngreunate de milurile spălate de ploi şi de diferite obiecte de pe fund s-au adâncit.

Lacul s-a format în gura unei saline deschise şi exploatate de romani. Deşi pe verticală formaţiunile se compun din pietrişuri, marne cenuşii sărate şi din sare, nivelul superior al lacului se află în marne, deoarece stratul de pietriş şi parţial cel de marne (în lungimea lacului) cu o grosime ce variază între 1,091 şi 5,207 m, a fost înlăturat cu prilejul deschiderii salinei.

Terenul din vestul şi mai ales din sudul lacului este destul de bine nivelat şi extins. El are 25500 mp cu posibilităţi de extindere spre est cu încă 24000 mp (vezi planul de situaţie al lacului, are aspect de parc uşor umbrit de copaci înalţi: stejari, câţiva brazi, castani şi salcâmi.

[modifică] Analize chimice

Regia Autonomă "Apele Române", Filiala Teritorială Târgu-Mureş efectuează regulat analiza apelor prin laboratorul de hidrochimie. Rezultatele obţinute în analiza chimică din 5 august 1998 sunt următoarele:

1. Iod .. Urme
2. pH .. 7,45
3. Suspensii totale .. -
4. Reziduu fix Mg/l 65700
5. Cond. electrica . 94000
6. Cl Mg/l 38640
7. So Mg/l 149,12
8. Ca Mg/l 180,4
9. Mg Mg/l 29,18
10. Alc P/carbonat Mg/l -
11. Alcalinitate Mg/l 8,1/494
12. Duritate D 31,92
13. Na Mg/l 23710,56
14. K Mg/l 3127,56
15. Nh Mg/l 11,20
16. No Mg/l 0,500
17. No Mg/l 10,00
18. F Mg/l 0,085
19. Po Mg/l 1,363

Analizele chimice dovedesc gradul accentuat de mineralizare al apelor cu săruri importante pentru efecte terapeutice. Rezultatele analizelor clasifică apele acestor lacuri în rândul celor mai concentrate ape cloro-sodice. Mineralizarea are un conţinut constant de săruri, ceea ce constituie caracterul corespunzător al apelor pentru construirea unei staţiuni balneare (s-ar putea vorbi chiar de o creştere a concentraţiei de săruri a apelor in timp de 10 ani). ^{[necesită citare]}