Laurencius de Longo Campo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Laurencius de Longo Campo (n.? -d.1300) a fost primul, dar nu singurul comite săsesc al oraşului Câmpulung, din Ţara Românească. După modelul comunităţilor săseşti din Transilvania, şi micul grup de saşi stabiliţi la sud de Carpaţi a avut în frunte un comite, ce purta şi numele de greav (ce vine de la "graf", forma germană a numelui comitelui). Laurencius de Longo Campo a fost, probabil, ultimul comite al Câmpulungului, piatra sa funerară aflându-se şi astăzi în Biserica Catolică din oraş, numită si Bărăţia, constituind cel mai vechi document epigrafic medieval din Ţara Românească şi, în acelaşi timp, prima menţiune scrisă a oraşului. Inscripţia este datată în anul 1300 si are următorul text: "Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memorie, anno Domini MCCC." ("Aici este înmormântat comitele Laurenţiu din Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300."). În jurul acestui personaj s-a stârnit o amplă dezbatere ştiinţifică, unii istorici considerându-l un reprezentant al regelui maghiar, alţii un simplu ales al comunităţii săseşti din Câmpulung, ce dădea seamă unuia din voievozii de la sud de Carpaţi (probabil celui ce rezida la Argeş). Funcţia comitelui a fost înlocuită apoi de cea a "judeţului", ales de orăşeni şi ajutat de 12 pârgari ("bürgeri").

[modifică] Legături externe

• Alexandru Ciocîltan - Identitatea comunităţii germane din Câmpulung Muscel în secolele XIII - XVIII

Predecesor: ...

Comite al Câmpulungului ? - 1300

Succesor: Încorporat la Ţara Românească; comiţii sunt înlocuiţi cu judeţi