Luigi Ionescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Luigi Ionescu (n.3 aprilie 1927,Pânceşti, Bacău - d.1989, Bucureşti) a fost un cântăreţ român de muzică uşoară. Începe să cânte de la o vârstă tânără (chiar din timpul liceului) la Bacău. Numele lui rămâne legat de o serie apreciabilă de şlagăre româneşti sau internaţionale interpretate în limba română, cum ar fi "Marina, Marina". Piesa de referinţă a carierei lui rămâne "Lalele" compusă de Temistocle Popa. În anul 2001, grupul Suprem pune în circulaţie o inedită versiune a hitului (aranjament, remix DJ Phantom), în care se pot auzi şi fragmente din înregistrarea originală, cu vocea lui Luigi Ionescu. Luigi Ionescu s-a stins din viaţă în 1989 la Bucureşti.
[modifică] Activitatea Profesională
Din 1946 participă la concursurile pentru tineret. Este remarcat de marii compozitori ai vremii: Ion Vasilescu, Elly Roman, Henry Mălineanu care scriu pentru el. Gelu Solomonescu, redutabil pianist şi şef de formaţie, îl îndrumă către Teatrul de Revistă "Constantin Tănase". În urma audiţiei susţinute în 1951 este angajat, desfăşurându-şi apoi întreaga carieră- de o uimitoare longevitate- în cadrul teatrului, până în 1987 când se retrage din viaţa artistică.
[modifică] Piese din repertoriu
- "Lalele"
- "Zorile"
- "Turturele" (Temistocle Popa)
- "E primăvară în ianuarie" (Gelu Solomonescu)
- "Viaţa e prietena mea" (Florentin Delmar);
- "Femeia" (Henry Mălineanu).
[modifică] Surse
- Daniela Caraman Fotea, Titus Andrei- "Alternative Pop-Dance", editura Humanitas Educaţional, 2003, Bucureşti
- Daniela Caraman Fotea- "Meridianele Cântecului", editura Muzicală, 1989, Bucureşti
