Mănăstirea Balamand
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mănăstirea Balamand, cunoscută iniţial sub numele Belmont (alternativ Beaumont, Bellimontis ultra Mare, Bellus-Mons, precum şi Valmand), este o mănăstire întemeiată în anul 1157 de călugării cistercieni, drept cea mai mare abaţie a ordinului cistercian în Orient, la ca. 15 km sudvest de Tripoli, în Munţii Libanului.
În contextul căderii oraşului în mâinile sultanului Qualawun, cistercienii s-au retras din Balamand în anul 1289. Trei sute de ani mai târziu mănăstirea a fost ocupată de călugări greco-ortodocşi, care o folosesc până în prezent. În anul 1833 a fost întemeiat un seminar teologic în incinta mănăstirii, din care a rezultat în anul 1988 Universitatea Balamand.
Acest articol legat de creştinism este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!
