Mănăstirea Horezu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Constantin Brâncoveanu, ctitorul lăcaşului

Mănăstirea Horezu (Mănăstirea Hurezu), ctitorie de seamă a domnului martir Constantin Brâncoveanu, sinteză a artei şi măestriei poporului român până în acel timp, este construită între anii 1690 şi 1693, fiind târnosită la 8 septembrie 1693. Iată ce nota în însemnările sale marele domn: ...septembrie 6, miercuri, am sosit la Hurezi şi mănăstirea am târnosit la septembrie 8 vineri....

Este construită pe valea râului Romanii de Jos, satul care mai târziu va dezvolta actuala localitate Horezu, într-un colţ pitoresc al Subcarpaţilor.

Meşterii care reuşesc să creeze aceasta bijuterie, impulsionaţi de spiritul ctitorului culturii româneşti, Constantin Brâncoveanu, sunt Istrate lemnarul, Vucaşin Caragea pietrarul şi Manea vătaful zidarilor. Cei care au executat pictura, terminată la 30 septembrie 1694, care prin culoare dau glas talentului şi măestriei lor, au fost Constantin Ioan, Andrei, Stan, Neagoe şi Ichim. Ei sunt aceea care reuşesc să imortalizeze pentru posternitate chipurile celor două familii, Brâncoveanu şi Cantacuzino.

Lăcaşul prin construcţia sa este o remarcabilă realizare a ceace este cunoscut ca ,,stil brâncovenesc, care se distinge prin originalitate, măestria liniilor şi culorilor.

Iată ce spunea despre execuţia măiastră a pridvorului sfântului lăcaş marele istoric al neamului,Nicolae Iorga: "Frumos pridvor pe stâlpi lucraţi cu o mare bogăţie de podoabe... cu un rând de stâlpi tot aşa meşteşugiţi sculptaţi... flori de piatră în jurul uşii celei mari şi a tuturor ferestrelor".

La 25 aprilie 1695 printr-un hrisov marele voievod, ctitor la lăcaşului, Constantin Brâncoveanu, înzestrează mănăstirea cu o serie de moşii din Vâlcea, Dolj, Mehedinţi şi Ilfov.

Constantin Brâncoveanu, ca om de o aleasă cultură în epoca ce o trăia, distingându-se prin inteligenţă şi mult echilibru politic, reuşeşte să infiinţeze numeroase tipografii şi să tipărească numeroase cărţi. Cu această ocazie mănăstirea Hurezi, al cărui ctitor era, devine un puternic centru cultural. Aici înfiinţează vestita bibliotecă, rămasă peste veacuri sub denumirea de Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu. Catalogul bibliotecii întocmit la 1791, arăta ca aceasta dispunea de 382 de volume de carte tipărită şi 46 de manuscrise. De remarcat este că dintre acestea 115 erau scrise în limba română. Cât despre ce înseamnă importanţa acestei biblioteci pentru oameni locului şi nu numai, grăiesc cuvintele scrise în piatră deasupra uşii acesteia la porunca distinsului om de aleasă cultură la 1708: " Bibliotecă de hrană dorită sufletească această casă a cărţilor imbie înţeleaptă îmbelşugare". Găsim în această bibliotecă importante lucrări ale vremii: Odiseea lui Homer (tipărită la Basel la 1541), Tragediile lui Euripide (tipărite la Basel în 1551), Nuvelele ale împăratului Justinian( tipărite la Paris în 1568), precum şi lucrări ale istoricilor bizantini (Ana Comneana, Laonic, Ioan Zonaras, Constantin Manasses).

Dragoste de slovă românească, a domnului erudit face să aducă la această mănăstire pe arhimandritul Ioan din Câmpulung şi să-l pună să copieze pe la 1700 cunoscuta carte populară "Varlaam şi Ioasaf". Tot acesta va mai scrie "Pomelnicul mănăstirii Hurezi". Pe la 1754 vine la Hurezi Rafail. Acesta transcrie "Halima" şi ne lasă importante însemnări despre Viaţa lui Petru cel Mare şi Istoria Rusiei. Alt cărturar, Dionisie Eclesiarhul, scrie "Întrebări şi răspunsuri ale dumnelui Constantin Cantacuzino, fratele răposatului Şerban Voievod Cantacuzino". Şi mulţi alţi cărturari au lasat posternităţii lucrări de importanţă covârşitoare pentru cultura noastră naţională.