Marche-les-Dames
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marche-les-Dames (valonă Måtche-les-Dames, franceză Marche-les-Dames) este un sat aparţinător comunei Namur, în Valonia, Belgia.
În 1004, după prima cruciadă, o parte din văduvele cruciaţilor din Namur s-au călugărit, alegând ca loc pentru noua lor mănăstire valea Gerbrusei. Astfel, satul ce s-a clădit ulterior s-a numit Marche, adică localitate de frontieră, iar sătenii erau laici ce lucrau pentru călugăriţe.
În secolul al XV-lea se instalează la Marche-les-Dames călugăriţe noi, de origine de la mănăstirea Muntelui Robert, de lângă Liège. Acestea pun pe picioare o reformă monahală serioasă, care se va răspândi în regiune. Ultima călugăriţă cisterciană moare în 1856. După moartea ei, mănăstirea devine «şcoală de fete debile», dintre ale cărei dăscăliţe una trăieşte până în ziua de astăzi în apropierea mănăstirii. În 1950 se înfiinţează congregaţia monahală a surorilor de Bethleem, care se vor instala în mănăstirea de la Marche-les-Dames.
În 1803 se construieşte aici, la confluenţa râului Gerbrusei cu fluviul Meuse, Castelul Arenberg, care va deveni în 1834 locuinţa familiei nobilului Antoniu de Arenberg. În 1921, statul ia în primire castelul şi proprietatea, ce servesc astăzi unei unităţi militare.
În decursul anilor, satul va avea in jur de cinci fierării, dintre care una aparţinea călugăriţelor. Apoi, odată cu cariera de piatră, se înfiinţează şi o fabrică de carbonat de calciu, care există până în ziua de astăzi. În 1961 existau zece industrii, dar în ziua de astăzi rămân piatra şi carbonatul de calciu.
Aici, la 17 februarie 1934, într-o grotă, a fost găsit trupul decedat al Regelui Albert I.
