Masacrul din Ip
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 trupe ale regimentul 201 motorizat Budapesta, împreună cu unii localnici maghiari şi însoţite de membri ai organizaţiei Nemzetorseg au declanşat un holocaust în comuna Ip din judeţul Sălaj, precedat de torturi şi violuri. Populaţia română a fost supus unor torturi, printre care smulgerea unghiilor, ruperea oaselor cu bâte şi paturi ale armelor. Mai mulţi copii au fost sfârtecaţi cu baionetele, conform spuselor lui Ducso Csaba, teoretician al unor astfel de acţiuni:
„Voi suprima pe fiecare valah ce-mi iese in cale. Voi aprinde satele noaptea - satele valahe! Voi trage in sabie toata populaţia, voi otrăvi toate fântânile şi voi ucide până şi copiii în leagăn.”
Tortura a fost urmată de uciderea oamenilor, jefuirea cadavrelor, a caselor şi a bisericii. Victimele, unele încă în viaţă au fost puse în căruţe, transportate la o groapă comună unde au fost îngropate cu pământ şi var. Între oamenii masacraţi s-au numărat:
- Soţii Gheorghe şi Floarea Crişan ucişi împreună cu cei 2 copii;
- Mihai Butcovan, împreună cu 5 copii;
- Ioan şi Floarea Boican şi încă 4 membri de familie;
- Gheorghe şi Ana Cosma ucişi şi ei cu cei 4 copii.
- Soţii Vasile şi Floarea Buboi masacraţi împreună cu cei 7 copii ai lor;
- Văduva Ana Boican şi toţi cei 4 copii ai săi;
- Ioan şi Maria Halmajan, asasinaţi cu cei 4 copii;
- Văduva Ana Sârb şi cei 2 copii;
Ca şi cei ucişi la Trăznea, de la Moisei, de la Marca, Aita Seacă, Iara şi din toate aşezările în care populaţia română a fost masacrată, aceşti oameni (peste 157 de oameni nevinovaţi ucişi) s-a înscris în politica de stat a acelor ani a guvernului horthyst de exterminare a românilor din Transilvania de Nord.
Ironia sorţii a făcut ca după numai 4 ani, Armata Regală Română să elibereze Ungaria de trupele fasciste şi să nu existe nici o singură plângere a populaţiei maghiare faţă de comportamentul Armatei Române. Dimpotrivă au existat zeci de documente ale autorităţilor civile maghiare prin care li se aduc mulţumiri comandamentelor româneşti pentru ajutorul şi protecţia acordate populaţiei.
Masacrul a durat până pe 15 septembrie 1940, moment în care guvernul britanic a somat autorităţile de la Budapesta să înceteze pogromul.
[modifică] În memoria victimelor
După 1990, în satul Ip a fost ridicat un monument în memoria victimelor pogromului horthyst, iar Armata Română a realizat un film pentru Televiziunea Română.
[modifică] Bibliografie
- Ip şi Trăznea, Atrocităţi maghiare şi acţiune diplomatică, Dr. Petre Turlea, ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1996
- Ardealul pământ românesc. Problema Ardealului văzută de un american, Milton G. Lehrer, ed. Vatra Românească, 1991
- Urmaşii lui Atilla, Radu Theodoru, Editura Miracol, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9315-38-0
- Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul României (septembrie 1940 - octombrie 1944), Mihai Fătu, Mircea Muşat (coord.), Ed. Politică, Bucureşti, 1985.
