Michel Foucault
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Michel Foucault ( 15 octombrie 1926 – 26 iunie 1984 ), filosof şi istoric francez a cărui operă, catalogată drept postmodernistă sau poststructuralistă, a avut puternice ecouri în filosofia şi istoria ştiinţei, psihanaliză, sociologie.
Foucault s-a născut în 1926, la Poitiers, Franţa. În 1946, la vârsta de douăzeci de ani, a fost admis la Ecole Normale Superieure, unde a studiat filosofia cu Merleau-Ponty şi a obţinut trei diplome: în filosofie (1948), psihologie (1950) şi psihopatologie (1952). În 1954-1960 a predat franceza la Universitatea din Uppsala, apoi a lucrat pentru scurtă vreme la universităţile din Varşovia şi Hamburg. În 1960 s-a întors în Franţa ca titular al departamentului de filosofie al Universitatii Clermont-Ferrand, iar din 1970 a fost profesor la College de France din Paris. A murit în 1984.
[modifică] Opere
- Maladie mentale et personnalité (1954)
- Histoire de la folie à l'âge classique - Folie et déraison (Istoria nebuniei în epoca clasică, nebunie şi nesăbuinţă), (1961)
- Naissance de la clinique - une archéologie du regard médical (1963)
- Raymond Roussel (1963)
- Les mots et les choses - une archéologie des sciences humaines (Cuvintele şi Lucrurile, o arheologie a ştiinţelor umane), (1966)
- La pensée du dehors (1966)
- L'archéologie du savoir (Arheologia ştiinţei), (1969)
- L'ordre du discours (Ordinea discursului), (1971)
- Ceci n'est pas une pipe (1973)
- Surveiller et punir (A supraveghea şi a pedepsi. Geneza închisorii), (1975)
- Histoire de la sexualité (Istoria sexualităţii)
[modifică] Legături externe
