Mihail Moxa
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
N. c. 1585-1590, decedat în c. 1650. Călugăr în mănăstirea Bistriţa din Oltenia.
Din îndemnul episcopului Teofil al Râmnicului - viitorul mitropolit - a alcătuit o Cronică universală (De ceputul lumieei deţntaiu), terminate în 1620 - prima lucrare de acest gen în limba româna. In 99 de capitole expune fapte petrecute de la ,,facerea Iumii" până la 1489, cu ştiri despre popoarele antice (evrei, asirieni, egipteni, perşi, români) şi medievale (bulgari, sârbi, turci), stăruind însă asupra istoriei Bizanţului; aminteste şi de unele lupte ale domnilor români cu turcii (Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Stefan cel Mare).
Cea mai mare parte a Cronicii sale era o traducere comprimată şi selectivă a versiunii slavone de redacţie medio-bulgarlă a Cronicii bizantinului Constantin Manasses (,sec. XII).
A folosit, însă şi alte lucrări similare bizantine: Cronografia pe scurt a patriarhului Nichifor al Constantinopolului, Cronica universală a lui Simion magistrul şi logofăţul, Cronica lui loan Zonaras, Cronica anilor 1296-1413, atribuită lui loan Chortasmenos, aşa - zisele Letopiseţe sârbeşti noi, Letopiseţul de la Putna, unele ştiri le-a luat direct din Biblie.
Este şi traducătorul Pravilei de la Govora în româneşte ( 1640 - 1641), care a apărut în două tiraje, unul pentru “Ara Românească, altul pentru Transilvania.
A mai rămas de la el un manuscris românesc cu 137 foi (provenit de la mănăstirea Bistriţa, azi în Muzeul Britanic din Londra), care cuprinde o învăţătură a Sf. Vasile cel Mare către preoţi, Tâlcul Sf. Liturghii a Sf. Grigorie Teologul, câteva slujbe.