Modest Iftinchi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Modest Iftinchi (n. 10 aprilie 1930, Constanţa - d. 22 septembrie 2003) a fost un violonist român şi profesor de vioară, autor de manuale şi metodist la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.
Cuprins |
[modifică] Formarea profesională
Modest Iftinchi s-a născut la Constanţa; arătând de timpuriu atracţie pentru vioară, a studiat cu Alexandru Garabet la Conservatorul din Iaşi şi a continuat după terminarea acestuia la Conservatorul din Bucureşti, la început cu Alexandru Teodorescu şi apoi cu marele profesor Garabet Avakian. Cu o formare violonistică solidă, Iftinchi a desfăşurat o activitate concertistică susţinută, atât în ţară cât şi în străinătate.
[modifică] Repertoriul
În programele sale au putut fi auzite atât sonate de Mozart, Handel, Bach, Beethoven, Brahms, Franck, etc., cât şi un repertoriu de mare virtuozitate cum fi Saint-Saens, Pablo Sarasate, Paganini, Wieniawski şi mulţi alţii. Un mare merit al său este prezentarea şi înregistrarea în primă audiţie mondială a Sonatei de Emil Sjogren.
[modifică] Activitatea didactică
Dedicându-se învăţământului viorii, Iftinchi a lucrat ca profesor la Liceul de Muzică George Enescu şi mai apoi ca profesor titular şi şef de catedră, la cadedra de vioară a Conservatorului de Muzică Ciprian Porumbescu din Bucureşti. În anul 1973 a fost invitat ca profesor la academia din Tirana (Albania). Ca şi autor al unor lucrări menite să uşureze munca violoniştilor, Modest Iftinchi a devenit unul dintre cei mai mari pedagogi ai viorii. După părerea multor muzicieni şi pedagogi, el poate fi considerat fără nici un fel de exagerare, cel mai mare pedagog al României în „domeniul vioară”.
Majoritatea violoniştilor români din ultima generaţie (dar şi din generaţia precedentă), au beneficiat de îndrumarea maestrului Modest Iftinchi, devenind violonişti de înalt prestigiu. Lecţiile sale sunt analitice, aprofundate, atât sub raport tehnic cât şi cu efecte de durată în crearea violonistului modern.
[modifică] Bibliografie
- Ion Sarbu, "Vioara şi maeştrii ei", (editura porto-franco Galaţi, 1974)
