Muzeul Ţăranului Român

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Colecţie de farfurii la Muzeul Ţaranului Român

Muzeul Ţăranului Român este unul dintre cele mai diversificate muzee din familia europeană a Muzeelor de Arte şi Tradiţii Populare. Situat pe Şoseaua Kiseleff, lângă Piaţa Victoriei, Bucureşti, România, este patronat de Ministerul Culturii.

Muzeul Ţăranului Român este continuatorul Muzeului de etnografie, artă naţională, artă decorativă şi industrială înfiinţat la 1 octombrie 1906. Muzeul s-a mai numit Muzeul de Etnografie şi Artă Naţională, din 1912 Muzeul de Artă Naţională iar mai apoi Muzeul de Artă Populară al Republicii. În 1978, muzeul s-a unit cu Muzeul Satului sub denumirea de Muzeul Satului şi de Artă Populară.

Clădirea unde se află actualul muzeu a fost construită în perioada 1912-1941, după planurile arhitectului N. Ghika-Budeşti.^[1]

Muzeul a devenit cunoscut pentru colecţiile sale formate din 100.000 de obiecte. De la fondarea sa de către Horia Bernea pe 5 februarie 1990, funcţionează într-o clădire în stil neo-românesc, declarată monument istoric. Muzeografia sa specifică i-a adus în mai 1996 Premiul Muzeul European al Anului acordat de Forumul Muzeului European. Clădirea, ilustrare a stilului neoromânesc inspirat din tradiţia brâncovenească, dispusă în forma incintelor de tip monastic, a fost finalizată în anul 1941, luînd înfăţişarea actualului monument de arhitectură care este sediul Muzeului Ţăranului Român. Zidăria aparentă din cărămidă roşie, arcadele şi elementele traforate, foişorul amintind de clopotniţele vechilor mănăstiri, conferă clădirii somptuozitatea unui adevărat palat al artei.

Muzeul deţine colecţii de ceramică, port popular, ţesături pentru interior, lemn, mobile, feronerie, scoarţe. În curtea muzeului dinspre bulevardul Ion Mihalache a fost montată o biserică din lemn, monument istoric din secolul al XVIII-lea, strămutată aici în anul 1992.