Nehoiu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|||||
| Amplasare | |||||
| Ţară | România | ||||
| Judeţ | Buzău | ||||
| Atestare documentară | |||||
| Populaţie ([[{{{recensământ}}}|{{{recensământ}}}]]) | 11.631 | ||||
| Suprafaţă | km² | ||||
| Densitatea populaţiei | loc./km² | ||||
| Altitudine | m n.m. | ||||
| Localităţi suburbane |
{{{componenţă}}} | ||||
| Primar | Alexandru Corcodel, PNL | ||||
| Sit web | [ ] | ||||
| [[Imagine:{{{harta administrativă}}}|200px|Poziţia oraşului Nehoiu în cadrul judeţului Buzău]] | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Poziţia oraşului în cadrul judeţului | |||||
| [[Imagine:{{{harta oraşului}}}|200px|Harta administrativă a oraşului Nehoiu]] | |||||
| Harta administrativă a oraşului | |||||
Nehoiu este un oraş din judeţul Buzău, Muntenia, România. Are o populaţie de 11.631 locuitori.
Este format din mai multe zone: Lunca Pripor, Lunca Mare, Gârboi, Nehoiaş. Accesul la oraş se poate face pe drumul naţional 10 sau pe calea ferată (care se opreşte la Nehoiaş). În ce priveşte infrastructurile publice, Nehoiu este dotat cu un spital, unitate de poliţie, sala de spectacole, stadion si alte structuri caracteristice oraşelor moderne.
[modifică] Istoric
La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul retragerii forţelor germane, au avut loc lupte pe teritoriul oraşului, urmele tranşeelor fiind vizibile şi în ziua de azi.
Inundaţiile din anii 70 lovesc oraşul, distrugerile fiind enorme: case, calea ferată, poduri.
Perioada post-comunista aduce, ca pentru majoritatea zonelor industrializate din Romania, o scadere dramatica a ocuparii fortei de munca. Principalele fabrici din oras, in care activa majoritatea fortei de munca din satele apartinatoare, dau faliment sau isi diminueaza brusc nivelul activitatii. Ca o consecinta directa, o buna parte a populatiei tinere a emigrat in tari din vestul Europei, ca Spania sau Italia.
[modifică] Economie
Principalul motor al activitaţii economice locale este uzina de transformare a lemnului situată în centrul oraşului. Fabrica a fost înfiinţată cu capital italian la începutul secolului 20, numindu-se „Foresta Italo-Română“.
